MANA VIȚEI-DE-VIE: BOALA NR 1 DIN PODGORII. Cum aplicăm tratamentele, în funcție de perioada de dezvoltare?

Mana viței-de-vie (Plasmopara viticola) este cea mai păgubitoare boală a acestei culturi, atacând toate organele verzi (lăstarii tineri, frunzele, inflorescențele în formare, strugurii în formare).

Pagubele produse de mană se reflectă în aceeași măsură asupra calității recoltei: strugurii au un conținut de zahăr mult mai redus, aciditate mai mare, iar vinurile sunt mai subțiri, mai sărace în extract, se conservă mai greu și sunt supuse unor boli specifice: băloșire, casare, oțetire. În anii favorabili dezvoltării manei, pierderile ajung până la 60-70% și chiar 90% din producție.

Simptome

Mana viței de vie atacă toate părțile verzi ale plantei: frunze, lăstari, cârcei, ciorchini, boabe.

Frunzele sunt atacate în toate stadiile, de la cele mai tinere în creștere, până la cele mai bătrâne (mai sensibile fiind frunzele tinere din jumătatea superioară a lăstarului). În cazul frunzelor mai bătrâne, la care nervurile sunt lignificate, atacul este limitat și cu urmări mai puțin grave. În jurul punctului de infecție, după trecerea perioadei de incubație, pe partea superioară a limbului apar pete de decolorare, transparente, cu margini difuze și aspect uleios, de unde și denumirea de pete untdelemnii. La scurt timp după apariția petelor untdelemnii, în dreptul acestora, pe partea inferioară, apare o pasla fina, albicioasă, formată din fructificațiile ciupercii: conidiofori cu conidii care dau naștere infecțiilor secundare. Ulterior, țesutul din dreptul petei se necrozează și se usucă.

Spre toamnă, începând din luna august, la nivelul frunzelor mai bătrâne apar pete necrotice de dimensiuni mai mici, pe marginile cărora pot apărea fructificații specifice ciupercii. Prin numărul mare, aceste pete, în contrast cu verdele natural al frunzei, dau limbului un aspect mozaicat, de unde și denumirea lor de pete mozaicate.

Atacul pe frunze determină o slăbire a butucului prin reducerea suprafeței foliare, determinând astfel o încetinire a creșterii lăstarilor și, implicit, o maturare insuficientă a coardelor. Acumularea substanțelor de rezervă este insuficientă, ciorchinii și boabele nu se dezvoltă normal, iar cantitatea și calitatea recoltei sunt depreciate.

Pe lăstari, atacul apare mai rar, de obicei numai pe vârfurile tinere sau pe copili. Atacul se prezintă sub formă de pete decolorate alungite. În cazul ciorchinilor, atacul se localizează la nivelul peduculului, rahisului cu ramificațiile acestuia, precum și la nivelul pedicelelor boabelor.

Prognoză și avertizare

La nivelul fiecărei podgorii se necesită cunoașterea condițiilor climatice, importanța deosebită prezentând următoarele aspecte: durata ploilor în ore și cantitatea de apă căzută; durata de umectare a frunzelor după ploaie sau rouă; temperatura aerului; umiditatea relativă a aerului și alte fenomene meteorologice.

Combatere

Metoda de combatere chimică a rămas și în prezent singura metodă cu rezultate sigure.

Primul tratament se avertizează când vegetația viței-de-vie este avansată, iar condițiile climatice au fost favorabile contaminării, respectiv: precipitații de minim 10 mm în timp de 24-46 ore, temperatura minimă de 10-11˚C (optim între 20-23˚C, iar cea maximă de 32˚C).

Al doilea tratament și următoarele se avertizează în cursul perioadelor de incubație ale infecțiilor secundare, ținând seama de: noile creșteri vegetative ale viței-de-vie, dezvoltarea ciorchinilor și boabelor, condițiile climatice și evoluția atacului. Favorabile apariției acestor infecții secundare sunt următoarele condiții: organele verzi ale plantei umectate minim 1-2,5 ore, temperatura aerului cu valori între 8-29˚C (optimul între 12-25˚C), iar umiditatea relativă a aerului  cuprinsă între 75-100%.

Înainte și după înflorit, se va efectua un tratament de avertizare “de siguranță”, cu scopul preîntâmpinării contaminărilor în această fază critică. Dacă după aplicarea tratamentului dinainte de înflorit intervine o scădere bruscă de temperatură și ploi reci care amână declanșarea înfloritului, se va efectua încă un tratament de avertizare.

Din faza de pârguire a boabelor, nu se mai fac tratamente de avertizare. Vârfurile de lăstari ce ar putea fi atacate se pot îndepărta prin operația de cârnit. Dacă în podgoria respectivă există mai multe microclimate, avertizările trebuie să fie diferențiate în funcție de condițiile specifice ale acestora.

În școlile de viță altoită și în plantațiile tinere de vie, tratamentele se fac la acoperire. În perioada de creștere vegetativă maximă și cu multe precipitații, intervalul dintre tratamente nu va depăși 5-7 zile. Pe măsură ce vegetația înaintează și condițiile climatice devin mai puțin favorabile dezvoltării ciupercii, intervalul dintre tratamente se mărește până la 10-15 zile.

Atacul de mană trebuie combătut, deoarece după ce infecția s-a produs, ciuperca se combate foarte greu, numai cu ajutorul fungicidelor sistemice.

Paleta de produse pentru combatere manei este foarte vastă, de aceea alegerea produsului trebuie să se facă cu grijă, ținând cont de eficacitatea acestuia, de efectele secundare asupra bolii, de posibilitatea apariției formelor rezistente, dar și de preț. Se recomandă folosirea alternativă a mai multor produse.

În prima parte, până la înflorit, se recomandă folosirea fungicidelor care favorizează creșterea.

În a doua parte, se recomandă produsele pe bază de cupru care favorizează maturarea lemnului.

În funcție de condițiile climatice ale fiecărui an, împotriva manei se execută între 4 și 8 tratamente.

Sursa: sanatateaplantelor.ro