Facelia oferă circa 2-4 mg de nectar per floare. Cei ce doresc formarea unei baze melifere proprii, situată în imediata apropiere a stupinei. Planta, pe lângă valoarea meliferă, poate fi folosita și ca furaj.
Specie anuală, este originară din America de Nord unde crește și spontan. Facelia este putin pretențioasă la condițiile de climă și sol, găsind în țara noastră condiții bune de cultură în toate regiunile. Rezistând bine la brumele târzii de primăvară și timpurii de toamnă se poate cultiva de primăvara timpuriu până toamna târziu, furnizând culesuri într-o perioadă deficitară în flora meliferă.
Citește și: APILARNILUL – COMOARA DIN STUP. Cum se obține și de ce este recomandat în special bărbaților, aflați AICI
Planta crește înaltă de 40-60 cm, cu o tulpină ramificată, purtând mai multe inflorescențe în formă de evantai a căror înflorire începe cu florile de la bază. Perioada de vegetație la facelia este scurtă, de la răsărire până la înflorire, trecând 45-55 zile, iar durata înfloritului este de 30-50 zile depinzând de evoluția factorilor climatici. În zona de câmpie, cu arșițe mari, cultura de vară a faceliei are o durată de înflorire de 25-30 zile, în timp ce în zonele mai umede și cu temperaturi moderate durata de înflorire este mult mai mare.
Cum se cultivă facelia
Însămânțarea poate fi făcută în pragul iernii (noiembrie-decembrie) sau primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie), în aceste cazuri, înflorirea se produce către sfârșitul înfloririi salcâmului, prelungind culesul cu 2-3 săptămâni.Pentru loturile semincere sau apicole se recomandă însămânțarea în lunile martie-aprilie, când sunt întrunite condițiile optime pentru germinarea semințelor cât și pentru răsărirea și dezvoltarea plantelor. În aceste condiții, răsărirea are loc în 6-7 zile de la semănat, iar plantele au un ritm de vegetație rapid, o dezvoltare viguroasă și o productie de nectar bună.
Având perioada de vegetație scurtă, facelia poate fi cultivată în miriște după culturile ce eliberează devreme terenul, între acestea fiind și grâul, cultura ce ocupă suprafețe mari în țara noastră. Importanța culturilor de facelia semănate eșalonat în vară este deosebită, asigurând familiilor de albine un cules continuu până toamna târziu.
Citește și: EVODIA – SPECIA SALVATOARE A APICULTORILOR. Acest copac nu are concurenți la volumul de miere livrat
În amestecuri furajero-melifere, facelia aduce o sporire cantitativă a masei furajere și constituie o sursă sigură de nectar. Se pot face amestecuri de facelia cu plante leguminoase ca: mazărea, măzărichea, soia, ș.a., dar cele mai bune rezultate dă amestecul cu borceag de primăvară (măzăriche + ovăz). Proporțiile de semănat cele mai bune sunt măzăriche 100 kg/ha + ovăz 40-50 kg/ha + facelia 3-4 kg/ha.
Pregătirea terenului pentru însămânțarea faceliei se face obișnuit, dar patul germinativ trebuie bine mărunțit încât sămânța să fie îngropată la 2-3 cm și în mod uniform. Semănatul se face cu mașina, distanța dintre rânduri 12-15 cm sau 40-60 cm, folosind o normă de 6-8 kg sămânță la hectar.
Întreținerea culturilor cere atentție în prima fază de vegetație când plantele sunt mici, pentru a se evita îmburuienarea. Recoltarea se face cu combina, producțiile de sămânță variază între 200 și 500 kg /ha, în funcție de condițiile pedoclimatice și de agrotehnica aplicată.
Caracteristici melifere ale faceliei
Perioada de vegetație a faceliei este scurtă, de la răsărire pana la înflorire trecând 45-55 zile, iar înflorirea durează 30-50 zile, influențată de evoluția factorilor climatici, producându-se din mai până în octombrie. în funcție de data semănatului.Valoarea meliferă a faceliei este mare, fapt ce determină albinele să o viziteze intens în tot cursul zilei. Cantitatea de nectar secretată de o floare și implicit producția de miere la hectar variază foarte mult sub influența factorilor pedologici, a evoluției timpului în perioada de vegetație, a epocii de semănat și a agrotehnicii aplicate. În condiții favorabile, cantitatea de nectar secretată de o floare variază între 1 și 4,5 mg cu o concentrație în zahăr a nectarului de 28% (Cirnu 1973), dând producții de miere la hectar de 600-1000 kg. În condiții de cultură mai puțin favorabile, cantitatea de miere la hectar poata să fie între 300 și 600 kg.