PREGĂTIREA FAMILIILOR DE ALBINE PENTRU CREŞTEREA MĂTCILOR

Pregătirea familiilor paterne şi creşterea trântorilor

Familia paternă se întreţine într-un stup orizontal cu 20 de rame. Stupul este împărţit în două compartimente printr-un perete despărţitor. În unul se ţine familia paternă, în altul – familia ajutătoare. Matca familiei paterne şi matca familiei ajutătoare trebuie să fie surori sau neapărat de aceeaşi rasă şi linie. Familia paternă trebuie să ocupe nu mai puţin de 12-14 spaţii dintre faguri populaţi cu albine.
 
Ca să obţinem la timp trântori ajunşi la maturitate sexuală deplină, lucrările de pregătire pentru creşterea lor încep cu mult mai devreme decît creşterea mătcilor. După inspecţia de primăvară, în mijlocul cuibului familiei destinate pentru creşterea trântorilor se introduc unu-doi faguri cu celule de trântori de culoare cafenie deschisă. Nu se recomandă fagurii întunecaţi, din care au fost crescute multe generaţii, deoarece în ei albinele cresc trântori mărunţi, de calitate mai inferioară.
 
Spaţiile dintre ramele cu faguri şi cele două rame vecine se măresc puţin, deoarece un fagure cu celule de trântori este mai gros decât cel de albine cu 5 mm. Dacă familia paternă nu este suficient de puternică, atunci în cuib se adaugă de la familia ajutătoare 3-4 faguri cu puiet maturizat căpăcit de albine.
 
Cuibul se micşorează şi se izolează termic minuţios. În familie este necesar să fie nu mai puţin de 10-12 kg de miere de calitate bună şi 2-3 rame cu păstură. În lipsa nectarului şi a plantelor polenifere înflorite, se face o hrănire stimulentă – zilnic câte 300-500 ml sirop de zahăr călduţ în proporţie de 1:1 şi câte 200-300 g de şerbet din miere şi polen. Odată cu îmbunătăţirea condiţiilor climaterice şi apariţia unui cules, în mijlocul familiei paterne se introduce o ramă cu o fâşie de ceară pentru clădirea fagurilor cu celule de trântori sau familiile paterne se hrănesc adăugător (cu sirop de zahăr şi şerbet din miere şi polen).
 
La pregătirea familiilor paterne, este necesar să se ia în consideraţie faptul că de la depunerea ouălor până la atingerea maturităţii sexuale a trântorilor trec cca 38 de zile, iar a mătcii – 24 zile, astfel, creşterea trântorilor se va începe cu două săptămâni înainte de cea a mătcilor.
 

Pregătirea familiilor materne

Familia maternă se întreţine într-un stup orizontal cu 20 de rame, împărţit în două compartimente printr-um perete despărţitor. În unul se ţine familia maternă, iar în altul – familia ajutătoare. Matca familiei materne şi mătcile familiilor ajutătoare trebuie să fie surori sau neapărat să facă parte din aceeaşi linie.
 
Familia maternă este necesar să fie puternică şi să ocupe nu mai puţin de 12-14 spaţii dintre faguri populaţi cu albine, să conţină 10-12 kg de miere de calitate şi 3-4 faguri cu păstură. Dacă familia maternă nu este destul de puternică sau a slăbit în urma limitării ouatului şi a selectării larvelor pentru transvazare, se va întări cu puiet maturizat căpăcit din familiile ajutătoare. Pentru completarea rezervelor de hrană şi stimularea ouatului mătcilor, familiile materne se hrănesc zilnic cu câte 300-500 ml sirop de zahăr (1:1).
 
Pregătirea familiilor-starter (pornitoare, începătoare). Familia-starter (pornitoare, începătoare) se foloseşte timp de 24 de ore numai pentru primirea şi acceptarea larvelor. Ea se întreţine într-un compartiment al stupului cu 20 de rame, împărţit în două printr-un perete despărţitor. În al doilea compartiment se întreţine familia ajutătoare.
 
La început, cu 5-6 ore înainte de a introduce larvele, din familie se îndepărtează matca şi tot puietul necăpăcit (se lasă numai cel căpăcit). Cuibul se micşorează în aşa măsură încât ramele cu albine să ocupe 10-12 spaţii dintre ramele cuibului (la o plasare obişnuită ele ocupă 13-14), astfel se produce suprapopularea cuibului. Dacă familia nu este destul de puternică, suprapopularea se efectuează cu ajutorul familiilor ajutătoare sau ale familiilor de îngrijire. Familia-starter este necesar să aibă o rezervă de hrană de 10-14 kg de miere de calitate şi 2-3 faguri cu păstură. Dacă lipseşte cantitatea suficientă de plante melifere şi polenifere este necesară hrănirea zilnică cu 400-500 ml de sirop de zahăr (1:1) şi câte 250-300 g de şerbet din miere şi polen la o familie, până la apariţia culesului.
 
Cuibul familiei-starter se micşorează în modul următor: pe din părţi se aşază fagurii cu miere, apoi cele cu păstură, iar în mijloc – cei cu puiet căpăcit. Între ramele cu puiet se lasă un spaţiu de o ramă (fântâniţă) în care se va introduce rama cu larvele transvazate. În aceste „fântâniţe” se adună multe albine, ceea ce garantează primirea şi creşterea bună a larvelor de matcă. Numărul de fântâniţe depinde de numărul de rame cu larve transvazate, care se introduce la creștere, şi de puterea familiei-starter. Ramele de creștere se pregătesc din timp prin fixarea botcelor confecţio￾nate pe leaţurile ramelor. După introducerea larvelor, cuibul se izolează termic minuţios de sus şi din părţile laterale.
 

Pregătirea familiilor crescătoare (doici)

 Familia-doică se întreţine într-un compartiment al stupului orizontal cu 20 de rame, împărţit în două compartimente. În al diolea compartiment al stupului se întreţine familia ajutătoare. Este necesar ca pregătirea familiei crescătoare să se înceapă din timp, ca la introducerea larvelor pentru creştere în fiecare familie să fie nu mai puţin de 2-2,5 kg de albine (10-12 spaţii dintre faguri populaţi cu albine), în acelaşi timp să fie un număr suficient de albine (până la 12 zile) care secretă hrană pentru larvele deja dezvoltate. În cuibul familiei-doici trebuie să fie permanent o rezervă de 7-9 kg de miere de calitate şi 2-3 faguri cu păstură. Pentru a mări numărul albinelor tinere este nevoie de întărit familiile-doici cu puiet căpăcit din familiile ajutătoare, se administrează zilnic câte 400-500 ml de hrană suplimentară de miere (sau sirop) şi polen, se micşorează şi se izolează termic cuiburile.
 
Pregătirea familiei crescătoare prin orfanizare (fără matcă). De la familia-doică se înlătură matca şi tot puietul necăpăcit, lipsind-o de posibilitatea să-şi scoată o matcă nouă din larvele proprii. Pentru aceasta, cu 9-10 zile înainte de a introduce larvele pentru creştere, matca împreună cu trei-patru faguri se izolează cu ajutorul gratiei Hanemann de cealaltă parte a cuibului. Cu 5-6 ore înainte de introducerea larvelor, matca cu tot puietul necăpăcit se înlătură din stup şi se introduc într-un alt stup sau se lasă în acelaşi stup separat printr-un perete despărţitor. Mai târziu, ea va servi pentru întărirea cu puiet căpăcit a familiei-doici orfanizate.
 
În familia-doică (crescătoare) se lasă tot puietul căpăcit, nu mai puţin de 7-9 kg miere şi doi faguri cu păstură. Puiet necăpăcit aici nu rămâne, însă se adună multe albine-doici de diferite vârste, care sunt necesare pentru creşterea unor mătci de calitate superioară. Aceasta exclude întemeierea botcelor de salvare, astfel nu va fi nevoie de o revizie suplimentară pentru a înlătura aceste botce, ceea ce necesită o muncă enormă şi mult timp.
 
Înainte de a introduce în familia-doică rama cu larvele transvazate în potiraşe, cuibul ei se micşorează (ca la familia-starter) în aşa mod ca albinele să ocupe 9 spaţii dintre rame în loc de 11 (în mod obişnuit). O atenţie deosebită trebuie să se acorde izolării termice minuţioase a cuibului de sus şi din părţi. După o perioadă de zece zile, se obţin botce mature, gata de izolat pentru eclozionare.
 

Pregătirea familiei-doici fără orfanizare

La utilizarea acestei, metode matca nu se înlătură din familie, însă se pune gratia Hanemann, ca albinele din partea centrală a cuibului să crească puietul. Raportul de vârstă al diferitor grupe de albine nu se schimbă substanţial. În continuare tehnica pregătirii familiilor-doici pentru primirea larvelor este aceeaşi ca şi în cazul bazat pe orfanizarea familiei.
 
Avantajul metodei date constă în faptul că cade necesitatea de a completa mereu cuibul cu albine tinere, însă este eficientă numai dacă folosim familia-starter (pornitoare). Familiile-starter hrănesc bine larvele de matcă primite – acceptate, deoarece numărul mare de puiet căpăcit în cuib determină prezenţa unui număr mare de albine-doici, care secretă intens lăptişor de matcă.

Deci, folosirea familiei-starter şi a familiei-doici fără orfanizare permite obţinerea unor mătci valoroase şi în numărul necesar. Principalul dezavantaj al metodei fără orfanizare este primirea redusă a larvelor de matcă, oferite pentru creştere, fără primirea lor preliminară, de familia-starter şi clădirea botcelor de salvare.
 
La obţinerea mătcilor se utilizează și dispozitivul Nicot sau Genter. Este un fagure confecţionat din plastic special cu celule de albine, unde se introduce izolat matca, care depune ouă direct în celulele care pe viitor servesc ca botce pentru creșterea mătcilor. În acest caz, procedura de transvazare a larvelor se exclude din procesul de lucru

Bibliografie: BUNELE PRACTICI ÎN APICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE