Pentru o alimentație adecvată speciei, găinilor trebuie să li se ofere și boabe întregi. Deoarece găinile ouătoare nu au dinți, atunci cand sunt hrănite cu boabe intregi sau măciniș, ele depind de gastroliți (grăuncioare de nisip sau pietricele), ca să le poată sfărâma. Din această cauză, puilor ar trebui să li se ofere nisip cuarțos adițional la hrana combinată.
CERINȚE SPECIFICE DE NUTRIENȚI ȘI FURAJE
Aminoacizii – cele mai importante elemente constitutive
O aprovizionare cu proteine în funcție de necesități este, de asemenea, importantă, pentru ca găinile ouătoare să-și poată folosi potențialul de producere. Calitatea proteinelor, adică aportul de aminoacizi esențiali, este determinantă.
Metionina este primul aminoacid limitativ în hrana găinilor ouătoare. În rațiile obișnuite, lizina este al doilea aminoacid limitativ. Metionina, aminoacidul care conține sulf, este necesară în principal pentru formarea penelor și este indispensabilă pentru obținerea greutății dorite a ouălor. Lizina este relevantă în primul rând pentru construirea mușchilor și, prin urmare, a masei corporale.
Componente potrivite pentru furaje
Cerealele furnizează, în principal, energie. În timp ce porumbul și grâul pot ocupa proporții mari în rația găinilor, secara, triticale, orzul și ovăzul sunt potrivite doar într-o măsură limitată, din cauza conținutului de substanțe antinutriționale.
Leguminoasele sunt surse bune de proteine. Totuși, având un conținut de lizină relativ ridicat, acestea au, de obicei, un conținut scăzut de metionină, ceea ce le limitează ponderea în rație.
Meiul, ovăzul decojit, frunzele uscate de lucernă, șrotul de rapiță (max. 5 %) și șrotul de floarea-soarelui (max. 10 %) sunt buni furnizori de metionină. Cu toate acestea, utilizarea lor este, de asemenea, limitată prin conținutul de antinutrienți și prin conținutul ridicat de fibre brute (șrotul de floarea-soarelui). Șrotul de soia are cea mai bună calitate proteică dintre toate componentele proteice vegetale și este depășit doar de subprodusele de origine animală. Prin urmare, se recomandă de a introduce în rațiile găinilor o combinație de leguminoase bogate în lizină și șroturi bogate în metionină. Se consideră favorabil un amestec nutritiv cu un conținut de 60 % carbohidrați, 20 % proteine vegetale, 10 % proteine animale și 10 % grăsimi.
În Moldova, amestecul nutritiv recomandat conține: 70 % carbohidrați, 20 % proteine vegetale, 5 % proteine animale și maximum 5 % grăsimi.
Micro și macroelemente și vitamine
În alimentația găinilor ouătoare, o importanță deosebită au macroelementele [calciul (Ca), fosforul (P), sodiul (Na), magneziul (Mg)] și oligoelementele [fier (Fe), cupru (Cu), zinc (Zn), mangan (Mn), iod (I) și seleniu (Se)]. Calciul are o importanță deosebită pentru formarea cojii de ou. În practică, drept sursă de calciu se utilizează, de obicei, varul carbonic, făina de calcar sau spărtura de scoici. Calciul se administrează de preferință seara (în special la găinile mai în vârstă), deoarece formarea cojii de ou are loc noaptea. Sursa de calciu poate fi administrată în furaj sau direct în hrănitori.
Deoarece capacitatea de absorbție a calciului în tractul digestiv scade în timpul perioadei de ouat, pe măsură ce această perioadă avansează, trebuie să se administreze mai mult calciu, ca să reușească să se formeze coaja de ou.
Furaje utilizate
Hrana trebuie să acopere nevoile găinilor pentru menținerea funcțiilor de bază ale organismului, a temperaturii corpului și a activității (nevoi de întreținere), precum și nutrienții necesari pentru creșterea corporală și producția de ouă (nevoi pentru productivitate). Pentru efectivele mai mari, se folosesc 2–3 amestecuri de furaje diferite, adaptate la nevoile din fazele de dezvoltare. Pentru o tranziție lină între tipurile de furaje, acestea sunt amestecate la schimbare.
- Hrană pentru faza premergătoare ouatului în primele 10 zile: 1 kg per pasăre; furaj cu un conținut de calciu situat cantitativ între cel pentru o puicuță și cel pentru o găină care se ouă.
- Hrană pentru faza 1: de la a 11-a zi până la aproximativ a 50-a săptămână de viață; furaj cu o valoare energetică și un conținut de proteine ridicate și cu aproximativ 3,6 % de calciu.
- Hrană pentru faza 2: de la vârsta de aproximativ 50 de săptămâni; furaj cu un conținut de calciu de aproximativ 4 % pentru a menține calitatea cojii de ou.
În fermele unde se cultivă culturi arabile, se produc mai frecvent leguminoase (soia, mazăre) și cereale de calitate furajeră. În special în aceste ferme este logic să se utilizeze componentele proprii ale fermei din motive economice și ecologice. Cu toate acestea, în fermele specializate cu hale de găini ouătoare de dimensiuni medii și mari, se utilizează în principal furaje procurate de la întreprinderile specializate. Acest lucru simplifică hrănirea și logistica și economisește calcularea și amestecarea componentelor individuale ale furajelor.
Cerealele – componente importante ale hranei
Cerealele (de exemplu porumbul și grâul măcinat) servesc nu numai la hrănirea păsărilor, ci le oferă și ocupație. Acestea sunt împrăștiate separat în așternut, ceea ce are un efect secundar pozitiv: așternutul este afânat și îngrijit de găinile care scurmă în adăpost sau în țarcul exterior cu așternut. Bio Suisse prescrie o proporție de cereale pentru această utilizare de 5 % din rația totală.
Pentru a se asigura că găinile nu mănâncă prea multe cereale și prea puțină hrană pentru găini ouătoare, nu trebuie să se administreze mai mult de 20–30 g de cereale pe zi pentru fiecare găină. În mod ideal, boabele ar trebui să fie distribuite pe tot parcursul zilei. Dacă găinilor li se dau prea multe cereale seara, acestea își vor umple cu ele gușa și, astfel, vor absorbi prea puțin calciu pentru formarea cojii de ou în timpul nopții.
Calcularea valorii nutritive a padocului
Găinile ouătoare nu sunt animale erbivore clasice, care pot digera cantități mari de furaje verzi. Cu toate acestea, ele sunt capabile să consume și să utilizeze furaje verzi în plus față de concentratele bogate în nutrienți. Găinile ouătoare hibride de greutate medie, cu un tract digestiv complet dezvoltat, pot consuma zilnic aproximativ 50–80 g de furaje verzi proaspete suplimentar la aproximativ 130–140 g de furaje concentrate (inclusiv boabe). Acest lucru poate contribui chiar la o îmbunătățire a digestibilității întregului furaj.
Găinile ouătoare preferă să mănânce frunze tinere. Pe lângă principalele substanțe nutritive, acestea consumă, împreună cu materialul frunzos tânăr, și alți fitonutrienți, cum ar fi vitamine și enzime. Consumul de furaje verzi nu poate acoperi de unul singur nevoile nutriționale ale găinilor, dar le poate stimula productivitatea. În consecință, este important ca padocul să fie bine întreținut, astfel încât să se faciliteze consumul de furaje verzi de către păsări. Pentru a crește atractivitatea furajelor verzi, o parte din padoc poate fi cosită, iar resturile tăiate pot fi lăsate pe sol.
Furajele verzi favorizează diversitatea furajelor și oferă varietate în alimentație. Frunzele tinere și insectele furnizează, de asemenea, proteine de înaltă calitate și substanțe vegetale secundare. Totuși, până în prezent nu s-a clarificat dacă furajele provenite din padoc permit economisirea furajelor combinate. În interesul unui randament ridicat în producerea de ouă, ar trebui să se respecte rațiile nutritive recomandate pentru hrana animalelor.
Bibliografie: Creșterea ecologică a găinilor ouătoare în sistem free-range