DE CE TREBUIE SĂ SCHIMBĂM RAȚIA SCROAFELOR CU 7 ZILE ÎNAINTE DE FĂTARE

În intervalul de timp din preajma fătării în care scroafele trec de la gestația târzie către lactația timpurie, survin modificări metabolice profunde, dar și comportamentale și fiziologice, care impun o hrănire adecvată.
 
Majoritatea specialiștilor tind să fie de acord că perioada de tranziție include ultimele 5-7 zile de gestație și primele 3-5 zile de lactație. Această etapă este caracterizată printr-o schimbare dramatică a necesarului de nutrienți de la o zi la alta. Scroafele intră în faza catabolică din cauza dezechilibrului dintre aportul și excreția de nutrienți, în urma creșterii rapide a fetușilor și a dezvoltării glandei mamare, a procesului de fătare, a producției de colostru, urmată de debutul producției lactate. Apoi, pe măsură ce se apropie de momentul fătării, scroafele trec și printr-o multitudine de transformări fiziologice datorate modificărilor la nivel hormonal.
 
În trecut, furajarea scroafelor cu același furaj, atât pe durata gestației, cât și în lactație era o practică obișnuită. Această strategie este în continuare răspândită în unele țări în care sursele de proteină sunt mai degrabă ieftine, iar densitatea animalelor este scăzută, cum este cazul la noi în gospodăriile individuale.
 
În mod ideal, pentru a acoperi necesarul real de nutrienți, hrănirea scroafelor aflate în perioada de tranziție ar trebui să fie adaptată fiecărui individ, luând în considerare stadiul fiziologic (adică ziua gestației sau ziua lactației), greutatea în viu și nivelul producției lactate.
 
În ciuda duratei sale scurte, perioada de tranziție este foarte importantă, în principal pentru că numărul de purcei înțărcați este un factor determinant în evaluarea productivității reproductive a scroafele și a faptului că majoritatea pierderilor de purcei au loc în primele lor 3 zile de viață.
 
Este cunoscut faptul că dezvoltarea fetală crește exponențial pe parcursul gestației, dar atinge valori maxime în ultimele 10 zile dinaintea fătării. Acumularea de masă corporală fetală – cu efect major asupra greutății individuale a purceilor la fătare – este esențială pentru supraviețuirea purceilor, asigurarea performanțelor de creștere, atât în perioada de alăptare, cât și după înțărcare.
 
În consecință, acest ritm alert al dezvoltării fetale are o legătură directă cu nutriția scroafelor, întrucât cerințele acestora de proteine și aminoacizi cresc și ele proporțional în ultimele zilele de gestației, având în vedere că organismul matern îi direcționează prioritar către fetuși.
 
Unul dintre cei mai importanți parametri ai producției suine este reprezentat de reducerea mortalității purceilor fătați vii, în primele 3 zile postpartum, element care are drept cauză, în mare măsură, un aport insuficient de energie, deși sănătatea purceilor sau imunitatea lor scăzută pot juca, de asemenea, un rol important. După cum se știe, imediat după naștere, pentru asigurarea necesarului de energie, purceii nou-născuți se bazează pe oxidarea glicogenului din ficat și din musculatură, precum și pe utilizarea nutrienților din colostrul ingerat. Astfel, în definitiv, supraviețuirea purceilor depinde de cantitatea de colostru pe care o consumă, iar producția de colostru depinde 100% de scroafă, implicit de nutriția acesteia. 
 
Sursa: Revista Ferma