Cele mai evidente şi mai relevante semne ce vorbesc că începe fătarea sunt:
- amplificarea agitaţiei, însoţită de culcări şi ridicări frecvente;
- tumefierea evidentă a vulvei şi lanţului mamelonar, cu apariţia secreţiei lactate;
- accelerarea puternică a respiraţiei de la 25 la 75 pe minut;
- Eliminarea vulvară de mucus, uneori cu urme sangvine.
Când trebuie să intervenim?
Intervenţia precoce poate conduce la inducerea unor infecţii, pe când întârzierea acesteia poate avea ca rezultat creşterea numărului de purcei fătaţi morţi şi a celor cu viabilitate scăzută.În practică, apar frecvent următoarele trei situaţii ce impun luarea unei decizii de asistare a fătării, în cazul primelor două fiind necesară urmărirea timpului:
- Scroafa a fătat unul sau doi purcei, după care travaliul (contracţiile) se întrerup pe o durată ce depăşeşte 45 de minute;
- Travaliul şi contracţiile au început de peste 45 de minute, fără ca vreun purcel să fi fost expulzat;
- Majoritatea purceilor au fost expulzaţi, dar se bănuieşte că fătarea nu s-a încheiat.
Cum ajutăm scroafa?
Primele două situaţii intră în categoria „inerţiilor primare” şi, de regulă, se rezolvă prin administrarea de ocitocină injectabilă.În principiu, asistenţa la fătare presupune explorarea manuală a tractului genital, după o igienizare corectă atât a zonei perivulvare, cât şi a mâinii operatorului. De cele mai multe ori, derularea în condiţii anormale a fătării este cauzat de blocajul în tractul genital a unor purcei, fie datorită dimensiunii lor, fie datorită poziţiei anormale. În ambele cazuri intervenţia umană este binevenită.
Atunci când nu există purcei blocaţi, contracţiile uterine sunt prezente şi totuşi, expulzarea purceilor întârzie, este - cum spuneam - momentul potrivit pentru administrarea de ocitocină, în dozele recomandate de producător. Atenţie! Depăşirea acestor doze poate avea efect invers, conducând la suprimarea totală a contracţiilor uterine şi la pierderea scroafei!
Citește și: CREȘTEREA PORCILOR BIO
Lipsa de reacţie a scroafei la aceşti stimuli şi întârzierea în continuare a fătării poate fi evitată şi prin scoaterea femelei din boxă şi plimbarea ei, pentru o rearanjare şi repoziţionare a coarnelor uterine în cavitatea abdominală.
Ce facem după fătare?
Perioada de după încheierea fătării este, de fapt, cea mai dificilă, pentru că solicită atenţie permanentă atât asupra scroafei, cât şi a purceilor. În privinţa scroafei, obiectivul prioritar este să aplicăm toate „trucurile” posibile pentru a o determina să se ridice şi, mai ales, să consume furaj şi apă.Dacă ne referim la purcei, scopul principal ar trebui să fie acela de a-i stimula să consume cât mai rapid şi cât mai mult colostru, în primele 24 de ore de viaţă. De altfel, statisticile demonstrează clar că prima zi de după fătare este perioada în care se înregistrează cele mai mari pierderi în rândul purceilor fătaţi vii.
Citește și: STRESUL LA SCROAFE
Pentru a limita pierderea masivă de purcei din primele 1-2 zile de după fătare ar fi de luat în considerare următoarele:
- Uscarea rapidă a purceilor şi punerea lor în apropierea mamei pentru a consuma rapid colostru, calităţile acestuia depreciindu-se rapid după fătare;
- Ajustarea şi verificarea zilnică a temperaturii din zona de odihnă a purceilor, pornindu-se de la 30-33 grade, pentru evitarea răcirii acestora. Modul de poziţionare la odihnă a purceilor ne arată foarte clar dacă le e frig sau cald;
- Evitarea lotizărilor şi mutării purceilor la alte scroafe după primele 24 de ore pentru evitarea stresului şi stimularea consumului de colostru. Cercetări recente au demonstrat că lotizările repetate până la înţărcare conduc, într-adevăr, la o creştere a uniformităţii lotului la înţărcare, dar sporul mediu zilnic scade cu peste 20%.
- Manevrele de procesare a purceilor (crotalierea, tăierea colților și a cozilor, injectarea soluției de fier) ar trebui amânate până a doua zi, după fătare.
Sursa: Revista Ferma