- Este interzisă producția de carne de porc bio de către cei care nu dețin teren agricol în proprietate.
- Minim 20% din cantitatea de furaj necesară fermei trebuie să fie din producție proprie, iar diferența poate fi achiziționată de la alți fermieri, cu precizarea că și aceștia să fie autorizați în producția bio.
- Toate materiile prime și ingredientele utilizate în furajare trebuie să fie garantate ca nefiind derivate din organisme modificate genetic și să provină din culturi bio în proporție de 95%.
- Furajele convenționale pot fi utilizate doar în perioada de tranziție în care ferma trece de la sistemul de creștere convențional către cel bio, durata acesteia fiind aprobată de organismul de acreditare.
Avantajele cărnii de porc bio
Pe lângă faptul că acest sistem de producție este apreciat de consumatori datorită faptului că asigură un nivel ridicat de bunăstare și sănătate animală, în țările în care se practică pe scară mai largă, se asigură intrarea pe piață a unor produse de calitate superioară din multe puncte de vedere, însă la un preț pe măsură. Nu este deloc neobișnuit ca prețul unui kg de carne de porc bio să aibă un preț mai mare cu 300-500% față de carnea provenită din ferme convenționale. Și, pe bună dreptate, întrucât și costul de producție este mult mai mare!Citește și: RASE DE PORCI PROFITABILE
Dezavantajele producţiei bio
Dacă avantajele revin în mare măsură consumatorului, fermierul producător de carne de porc bio este însă cel care trebuie să facă față multor provocări, preponderent în privința menținerii sub control a costului de producție, îngrădit fiind şi de numeroasele interdicții amintite.- Prima provocare ar fi asigurarea constantă a materiilor prime furajere din surse acreditate bio, al căror preț este, după cum ne putem imagina, cu mult peste cel al ingredientelor convenționale, mai ales dacă ne referim la sursele de proteină vegetală.
- Apoi, sistemul în sine ridică probleme în privința numărului de porci livrați ca urmare a mortalității ridicate după fătare prin strivirea purceilor de către scroafă, dar și din cauza limitării drastice a tratamentelor și substanțelor veterinare permise, inclusiv a gamei de antiparazitare. Așadar, nu este de mirare că dimensiunea medie a fermelor care produc carne de porc bio nu depășește 200-300 porci livrați anual.
- Nu în ultimul rând, putem aminti acumulările masive de emisii de amoniac, care sunt mai greu de gestionat în condițiile obligativității folosirii așternutului natural.
- Pe lângă acestea, nu putem omite și costurile extrem de ridicate cu energia necesară asigurării unor temperaturi minime de confort pe perioada rece a anului, cu impact major asupra costului final pe kg de carne produsă.
- Nici temperaturile verilor toride nu pot fi ignorate, motiv pentru care, în sistemele cu acces la pășunat umbrarele sunt obligatorii.
Practici limitate şi interzise în sistemele bio!
Scurtarea cozilor la purcei este interzisă în sistemul de creștere bio. Dacă ne referim la reproducție este preferată practicarea montei naturale, nefiind însă interzisă inseminarea artificială, cu condiția ca ciclul estral al scroafei să nu fie modificat prin administrarea vreunui produs hormonal.Tratamentele trebuie menţinute la un minim posibil iar cele preventive, pe bază de antibiotice sunt interzise, cu excepția situației în care viața sau bunăstarea animalelor este pusă în pericol! Vaccinările de rutină sunt limitate și oricum trebuie administrate de către personalul veterinar autorizat, iar aplicarea lor se va regăsi în registrele obligatorii.
Sursa: Revista Ferma