FEBRA AFTOASĂ LA ANIMALE. Cum se manifestă

20 jan 2025
Febra aftoasă face mari probleme fermierilor din Germania, unde s-au depistat, recent, focare. Efectele economice sunt foarte mari – restricțiile comerciale și sanitare impun fermierii să arunce tone de lapte zilnic. Cum se manifestă acest virus, cum afectează animalele și care sunt semnele de boală discutăm în acest material.
 
Din cauza gravităţii şi consecinţelor economice, depistarea febrei aftoase în ţară este întotdeauna considerat un risc sanitar major pentru toţi crescătorii. Virusul afectează efectivele de bovine, porcine și rumegătoare mici.
 
Febra aftoasă este o boală infecţioasă acută, care provoacă febră, urmată de dezvoltarea de vezicule pline cu lichid mai ales la nivel bucal şi la nivelul membrelor. Boala este cauzată de un virus care are şapte serotipuri diferite, fiecare producând aceleaşi simptome. Intervalul dintre expunerea la infecţie şi apariţia simptomelor variază între 24 ore şi zece zile, sau chiar mai mult. Timpul mediu, în condiţii naturale, este de trei-şase zile.

Citește și: MASTITA VACILOR: Cum o controlăm și diagnosticăm corect
 

Tabloul clinic la bovine

Se întâlnesc simptome generale comune şi altor infecţii majore. Simptomele nespecifice sunt urmate, după câteva ore, de erupţia aftoasă pe mucoasa bucală, ongloane şi mamele. Simptomele ce preced erupţia veziculară sunt: nas uscat, pielea de pe mamele şi coroana plantară caldă, congestionată şi sensibilă. 
 
a) În localizarea bucală, ca o consecinţă a erupţiilor veziculare, apare salivaţia abundentă, însoţită de scrâşnetul dinţilor, mişcarea buzelor şi limbii (plescăit), prehensiunea şi masticaţia devin lente şi dificile. Evoluţia aftelor este rapidă şi persistă un timp scurt, după care se rup din cauza mişcărilor buzelor şi a limbii, sau prin ingestia de furaje; după ruperea veziculelor, cicatrizarea se produce de obicei fără complicaţii, suprafaţa denudată se acoperă cu serozităţi şi fibrină, sub care se dezvoltă noul epiteliu.
 
b) Localizarea podală este caracterizată în faza timpurie de congestia spaţiului interdigital şi a bureletului coronarian. Regiunea devine uşor tumefiată şi dureroasă, mersul este greoi şi ezitant apoi apar papule, urmate de vezicule, la nivelul tegumentului interdigital şi al bureletului coronarian.
 
c) Localizarea mamară. Pielea fină a mamelei se tumefiază şi devine hipersensibilă. Aftele mici, izolate, confluează mai ales pe vârful mameloanelor, formând o telită veziculară acută. Aftele se rup la scurt timp de la apariţie, lăsând o zonă denudată roşie ce se acoperă de cruste de culoare brună. Cicatrizarea este lentă, în funcţie şi de suprafaţa interesată. Adesea apar complicaţii prin infecţii bacteriene secundare.
 
Febra aftoasă poate evolua şi cu manifestări neeruptive: leziuni miocardice cu tulburări de ritm cardiac şi ale sistemului nervos, cu pareze, ataxie, paraplegii, care se instalează progresiv şi evoluează adesea cu hipertermie accentuată.

Citește și: ROLUL ȘI IMPORTANȚA SĂRII ÎN ALIMENTAȚIA VACILOR DE LAPTE
 

Tabloul clinic la ovine şi caprine

Debutul bolii este caracterizat prin febră, abatere şi inapetenţă. Aceste semne sunt urmate de erupţia aftoasă.
 
a) În localizarea bucală, veziculele apar la gură ca vezicule rare, fine, plate, de dimensiuni mici, mai ales pe bureletul gingival.
 
b) În localizarea podală, veziculele sunt, de asemenea, mici, cu evoluţie scurtă, cu aglutinarea perilor din jurul coroanei şi cu şchiopătară.
 
c) În localizarea mamelară, la femelele lactante, este rară şi cu evoluţie foarte scurtă, făcând practic imposibilă observarea clinică. Evoluţia febrei aftoase la ovine şi caprine este în general scurtă, cu forme clinice atipice şi cu vindecare rapidă.
 
Tabloul clinic la porcine
Boala debutează cu febră mare, inapetenţă şi deplasare dificilă, ezitantă, urmată de decubit prelungit.
 
În localizarea podală - erupţia aftoasă apare la rât, rareori pe limbă şi bureletul gingival  - erupţia este tipică, pe burelet, în spaţiul interdigital şi la călcâi.  Leziunile podale se complică adesea (în funcţie de greutatea animalelor, duritatea podelei) cu dezongulări decubit permanent sau deplasarea animalelor în genunchi şi cu zgomote (guiţături) datorate durerii.
 
În localizarea mamară erupţia este vizibilă la scroafele în lactaţie, producând leziuni întinse, cu mortalitate foarte mare la purceii sugari, care sunt refuzaţi la supt, din cauza sensibilităţii mamare. 
 
Citește și: PORUMBUL ÎN ALIMENTAȚIA CAPRELOR. Ghid pentru perioadele critice

Febra aftoasă evoluează rapid, în 10-12 zile, cu vindecare, fără complicaţii sau sechele. Complicaţia majoră poate fi dezongularea, care compromite viaţa animalelor şi mai ales a celor de reproducţie. La alte animale, febra aftoasă evoluează cu simptome asemănătoare celor descrise, de gravitate diferită, în funcţie de specie.
 

Măsurile întreprinse la suspiciunea unui caz de febră aftoasă sunt:

Notificarea fără întârziere către autoritatea competentă sau către medicul veterinar  oficial a prezenţei sau suspiciunii de febră aftoasă; Izolarea animalelor infectate cu febră aftoasă sau a animalelor suspecte de a fi infectate departe de locurile unde alte animale din specii receptive sunt expuse riscului de a fi infectate sau contaminate cu virusul febrei aftoase; Punerea în aplicare imediată a mijloacelor oficiale de investigare (ancheta epidemiologică iniţială); Prelevarea probelor necesare pentru examenele de laborator, solicitate pentru confirmarea unui focar; Plasarea exploataţiei suspecte sub supraveghere oficială; Întocmirea evidenţei tuturor categoriilor de animale prezente în exploataţie; Înregistrare şi raportarea animalelor deja moarte şi suspicionate de a fi infectate sau contaminate, pe categorii de animale din speciile receptive; Înregistrarea tuturor stocurilor de lapte, produse din lapte, carne, produse din carne, carcase, piei prelucrate şi neprelucrate, lână, material seminal, embrioni, ovule, purin, gunoi de grajd, precum şi furajele pentru animale şi aşternutul din exploataţie;  Interzicerea circulaţiei (accesului sau ieşirii) animalelor din specii receptive dîn exploataţie; Plasarea de puncte de dezinfecţie la intrările şi ieşirile din clădiri sau din locurile ce adăpostesc animale din specii receptive, precum şi din exploataţie;  Extinderea măsurilor prevăzute anterior şi asupra altor exploataţii, dacă locaţia, construcţia şi dispunerea acestora sau contactelor cu animale din exploataţia suspectă constituie un motiv de a suspiciona contaminarea; Stabilirea unei zone temporare de control, dacă situaţia epidemiologică o impune;  Implementarea unui plan de eradicare preventiv, în cazul în care informaţiile epidemiologice sau alte date indică necesitatea acestuia, care să includă uciderea preventivă a animalelor din specii receptive pasibile de a fi contaminate şi, dacă este necesar, uciderea animalelor din unităţile de producţie legate epidemiologic ori din exploataţiile vecine.

Bibliografie: Manual operațional pentru febra aftoasă
loading ...