VARIOLA AVIARĂ ÎN SEZONUL RECE: Riscuri și recomandări

Diferențele mari de temperatură, specifice perioadei de tranziție dintre iarnă și primăvară, pot favoriza apariția și răspândirea unor boli infecțioase la păsări, inclusiv variola aviară. Lunile februarie–martie, când zilele mai calde alternează cu nopți reci, reprezintă un interval critic pentru efectivele avicole, în special în gospodăriile mici.
 
Variola aviară este o boală virală care afectează găinile, curcile și alte specii de păsări domestice. Sursele de infecție sunt păsările bolnave sau purtătoare, cadavrele contaminate, apa, furajele, adăposturile și insectele hematofage (țânțari, căpușe), în corpul cărora virusul poate rezista timp îndelungat. Transmiterea se face prin contact direct sau indirect, iar virusul pătrunde în organism pe cale respiratorie, digestivă sau prin leziuni ale pielii.
 
Cum se manifestă boala 
Boala poate evolua sub formă cutanată, mucosală (difteroidă) sau mixtă. Forma cutanată se caracterizează prin apariția unor noduli pe creastă, bărbiță, pleoape, cioc sau pe zonele fără pene. La început sunt gălbui-albicioși, ulterior devin brun-cenușii și pot conflua, formând plăci extinse. Leziunile pot apărea și sub pene, pe picioare sau în zona cloacală. În stadiile avansate, păsările slăbesc, nu se mai hrănesc corespunzător și devin apatie.
 
Forma mucosală (difteroidă) este mai gravă și se manifestă prin apariția unor false membrane aderente în cavitatea bucală, faringe sau trahee. La îndepărtare, acestea lasă suprafețe sângerânde. Dacă leziunile obstrucționează căile respiratorii, poate surveni asfixia.
 
Perioada de incubație este de 3–15 zile, iar evoluția poate dura de la câteva zile la câteva săptămâni, în funcție de rezistența păsărilor și condițiile de întreținere.
 
Profilaxia este esențială și include:

• achiziționarea de păsări din efective indemne;
• evitarea contactului cu păsările sălbatice;
• dezinfectarea riguroasă a adăposturilor;
• controlul insectelor;
• asigurarea unei alimentații echilibrate, cu aport suficient de vitamine și minerale;
• vaccinarea preventivă la vârsta recomandată (8–10 săptămâni, cu rapel conform indicațiilor).

În caz de apariție a bolii, se recomandă:

• izolarea imediată a păsărilor bolnave sau suspecte;
• dezinfectarea adăposturilor;
• îndepărtarea leziunilor accesibile și tratament local conform recomandărilor medicului veterinar;
• aplicarea măsurilor sanitare stricte pentru limitarea răspândirii virusului.

În formele grave, când boala este generalizată și afectează întregul efectiv, se poate impune sacrificarea păsărilor afectate, pentru a preveni extinderea infecției.
 
Specialiștii recomandă examinarea zilnică a păsărilor, în special în perioadele cu variații accentuate de temperatură. Identificarea timpurie a nodulilor sau a modificărilor la nivelul cavității bucale poate face diferența între un caz izolat, gestionabil, și pierderi importante în efectiv.
 
Variola aviară este o boală care poate fi ținută sub control prin măsuri corecte de prevenire și intervenție rapidă, însă neglijarea primelor semne favorizează evoluția spre forme severe, cu impact major asupra producției și bunăstării păsărilor.