GĂINI FĂRĂ PENE: Năpârlire, paraziți sau ciugulirea penajului?

02 nov 2026
Penele împrăștiate prin adăpost și zonele golașe de pe corpul găinilor pot avea cauze diferite. Toamna, pierderea penajului este frecvent asociată cu năpârlirea, un proces natural de înnoire a penelor. Totuși, aspectul pielii, comportamentul păsărilor și prezența penelor rupte pot indica și alte probleme, precum ciugulirea penajului sau infestarea cu paraziți externi, scrie Agrarheute.
 
Pentru identificarea cauzei, crescătorii trebuie să urmărească unde apar zonele fără pene, dacă există răni și dacă păsările sunt liniștite ori se scarpină și se ciugulesc insistent. Scăderea ouatului poate însoți mai multe dintre aceste situații, astfel că nu este suficientă, singură, pentru stabilirea cauzei.
 
Năpârlirea: înnoirea naturală a penajului
Năpârlirea apare, de regulă, la sfârșitul verii sau toamna, odată cu scurtarea zilelor. Penele vechi cad, iar în locul lor se formează altele noi. Pierderea penajului urmează adesea un tipar relativ simetric, începând din zona capului și a gâtului și continuând spre trunchi, aripi și coadă.
 
Pielea din zonele descoperite rămâne, în mod obișnuit, intactă, fără răni sau sângerări. Un indiciu caracteristic este apariția tijelor penelor noi, aflate în dezvoltare. Acestea sunt sensibile la atingere, motiv pentru care manipularea păsărilor trebuie făcută cu grijă.
 
În această perioadă, găinile pot depune mai puține ouă sau pot întrerupe temporar ouatul. Organismul folosește resurse pentru refacerea penajului, iar necesarul de proteine și aminoacizi, inclusiv metionină, crește.
 
Hrănirea trebuie să asigure o rație echilibrată, corespunzătoare acestei etape. Eventualele suplimentări se stabilesc în funcție de compoziția furajului, evitând administrarea la întâmplare a mai multor produse. Liniștea și reducerea stresului sunt, de asemenea, importante.
 
Ciugulirea penelor și pene rupte
Spre deosebire de năpârlire, ciugulirea penajului provoacă frecvent zone golașe neregulate. Pe corp pot rămâne pene rupte, deteriorate sau porțiuni scurte de tijă. Sunt afectate mai ales spatele, zona de la baza cozii, ceafa și regiunea din jurul cloacei.
 
Problema poate fi observată direct: unele găini smulg sau ciugulesc penele altor păsări. Dacă sunt lezate pielea ori penele noi, pot apărea sângerări, iar situația poate evolua spre ciugulirea țesuturilor și canibalism.
 
Printre factorii favorizanți se numără lipsa ocupației, aglomerația, iluminatul prea intens și dezechilibrele din rația furajeră. Ciugulirea penelor poate reprezenta un comportament de căutare a hranei și de explorare direcționat asupra altor păsări.
 
Intervenția trebuie să vizeze condițiile din întregul adăpost. Spațiul suficient, accesul corespunzător la hrană și apă, materialele care încurajează scurmatul și ciugulitul, precum și corectarea iluminatului pot contribui la reducerea problemei. Păsările cu răni trebuie protejate de atacurile celorlalte găini, iar leziunile necesită evaluare și îngrijire.
 
Paraziții externi, scărpinat și creastă palidă
Infestarea cu paraziți externi poate provoca mâncărime, stres și deteriorarea penajului. Găinile se scarpină, își curăță insistent penele și pot deveni neliniștite. În cazul acarianului roșu al păsărilor, activ noaptea, odihna este perturbată, iar păsările pot părea epuizate în timpul zilei.
 
O infestare puternică cu acest parazit, care se hrănește cu sânge, poate fi însoțită de paloarea crestei și a bărbițelor și de reducerea producției de ouă. Penajul poate avea un aspect zburlit și neîngrijit.
 
Verificarea găinilor în timpul zilei nu este întotdeauna suficientă pentru depistarea acarianului roșu. Acesta se ascunde în crăpăturile adăpostului, în îmbinări și sub stinghiile de odihnă.
 
O inspecție nocturnă cu lanterna, în special în apropierea locurilor unde dorm păsările, poate ajuta la identificare. Se pot folosi și mici capcane de monitorizare din carton ondulat, amplasate lângă stinghii și verificate ulterior. Depistarea paraziților trebuie urmată de un plan de combatere adecvat, stabilit cu medicul veterinar.
 
Pierderea relativ simetrică a penelor, pielea intactă și apariția penelor noi sugerează năpârlirea. Zonele golașe neregulate, penele rupte și rănile orientează atenția spre ciugulirea penajului. Neliniștea nocturnă, scărpinatul repetat și creasta palidă impun verificarea prezenței paraziților.
 
Aceste indicii ajută la orientarea observațiilor, însă cauzele se pot suprapune. Apariția sângerărilor, slăbirea evidentă sau degradarea stării generale justifică solicitarea medicului veterinar. Identificarea timpurie a problemei permite intervenția înainte ca aceasta să afecteze întregul efectiv.
 
loading ...