Culturile intercalate sunt parte funcţională a tuturor componentelor fertilităţii solurilor: chimică, fizică, biologică.
„Fertilitatea chimică” se manifestă în fixarea azotului şi restabilirea circuitului acestuia precum şi a altor macro-şi micronutrienţi contribuind formării unui regim nutritiv favorabil pentru cultura de bază.
Nutrienţii acumulaţi de către culturile intercalate sunt returnaţi în sol cu resturile vegetale şi radiculare. Ulterior aceștia sunt eliberaţi lent pe măsura descompunerii resturilor vegetale şi radiculare.
În condiţiile trendului actual al cadrului bioclimatic al regiunii noastre procesele de descompunere-tranformare a resturilor proaspăt încorporat, în special a celor radiculare, decurge lent cu perioade pe parcursul cărora intensitatea acestora se reduce la minimum. Ca urmare cantitatea de resturi organice depuse anual în sol depăşeşte cantitatea consumată la descompunere, astfel în timp creându-se o rezervă de substanţe furnizatoare de nutrienţi organici (substanţe humice mobile), organominerali (monomeri) şi minerali.
Astfel, în pofida faptului că culturile intercalate pot implica o uşoară scădere a randamentului în primii 2-3 ani, practicarea lor sistematică contribuie, în timp, unei producţii durabile pe termen lung. În acelaşi timp practicarea sistematică a culturilor intercalate leguminoase va contribui reducerii, în timp, a deficitului de azot prin îmbunătățirea componenţei biotei solului cu specii responsabile de circuitul azotului. Biota solului va asigura un regim nutritiv sustenabilizat atât timp cât culturile intercalate vor fi cultivate, aceasta implicând cheltuieli minimale.
Citiți și: IMPACTUL CULTURILOR INTERCALATE: Combat eroziunea și mențin fertilitateai solului
Este important de reţinut că utilizarea culturilor intercalate soluţionează doar parţial ameliorarea regimului azotului şi carbonului dar în măsură mai mică cel al altor macro-şi micronutrienţi. Pentru asigurarea unei sustenabilizări unidirecţionate a regimului nutritiv sunt necesare măsuri sistematice bazate pe reciclarea producţiei secundare în cadrul unor modele tehnologice de management gestionat al procesului de mineralizare-humificare a acesteia (producţie secundare). Aceasta presupune crearea în orizontul humuso-acumulativ al solului a unui mediu biofizic capabil să asigure eficienţă maximală a procesului de humificare a materiei organice provenită din recolta secundară. În acelaşi timp, aceasta trebuie să asigure un mediu favorabil pentru mobilizarea macro-şi microelemente biofile din componenții minerali ai solului.
„Fertilitatea fizică” presupune stării fizice ale solului în cadrul cărora se asigură condiţii optimale şi stabile pentru funcţionarea sistemului ecologic „sol-fitocenoză-zoocenoză-pedocenoză-fitocenoză-sol” şi reproducerea lărgită a factorilor fizici de fertilitate materializaţi în organizarea structural-funcţională a acestuia.
Citiți și: ÎNSĂMÂNȚĂRILE SUB COVOR. Ce sunt, cum se practică
În agricultura tradiţională pentru asigurarea condiţiilor specificate mai sus sunt practicate lucrările solului care contribuie optimizării parţiale a însuşirilor fizice ale solurilor pentru o perioadă scurtă de timp, în cel mai bun caz pentru perioada lucrărilor de însămânţare şi fazele timpurii de creştere şi dezvoltare a plantelor de cultură. Ulterior starea fizică/„fertilitatea fizică” este determinată de capacitatea plantelor de cultură de a modela solul în conformitate cu propriile necesităţi dar şi de capacitatea solului de a fi modelat. În condiţiile când cernoziomurile arabile sunt afectate de 3-4 procese de degradare capacitatea solului de a fi modelat se reduce semnificativ. Prin urmare culturile de bază cultivate îşi pot asigura de sinestătător doar parţial ambianţa fizică necesară. Ca urmare, potenţialul bioproductiv al culturilor şi, respectiv, cel resurso-pedoreproducţiv se realizează doar parţial. Aceasta conduce la instaurarea în cernoziomurile arabile a unui trend unidirecţionat degradativ al „fertilităţii fizice”, lucru care implică necesitatea unor măsuri adăugătoare de optimizare şi de menţinere a parametrilor fizici de fertilitate la un nivel, în cel mai rău caz, relativ optimal. Măsurile agrotehnice, în acest caz, sunt ineficiente şi, din contra, conduc la agravarea „fertilităţii fizice”. În acest sens, culturile intercalate sunt cel mai indicat procedeu de optimizare a „fertilităţii fizice” pentru cultura de bază, în special prin intensificarea mecanismului radicular de modelare a masei solului. În același timp dezvoltarea acestora conduce la crearea de condiţii biofizice optimale în rizosferă. Un anumit rol revine substanţelor humice nou-formate prin reciclarea biochimică a exsudanților radiculari.
Totalitatea mecanismelor specificate conduce la afânarea spaţiului radicular activ cu formarea de agregate, preponderent, cernoziomice 5-1 mm şi instaurarea în soluri a unor valori ale densităţii aparente 1,20-1,30 g/cm3. Toatea aceste se materializează în sporirea capacităţii pentru apă a stratului radicular activ, şi capacităţii de conservare a acesteia în porii agregatici şi dezvoltarea în acestea a proceselor biochimice care stimulează dezvoltarea sistemului radicular şi intensificarea proceselor de modelare a masei solului.
Citiți și: ROLUL CULTURILOR INTERCALATE ÎN AGRICULTURA DURABILĂ: De la teoria solului la practică
„Fertilitatea biologică” în condiţiile unui trend degradativ unidirecţionat al resurselor bioenergetice activitatea biologică a solului a devenit unul dintre factorii limitativi ai actualelor sisteme agricole acesta materializându-se prin procesele responsabile de sanatatea şi fertilitatea solului.
Conform cercetărilor I. Senikoschi (2012) utilizarea îndelungată a cernoziomurilor în regim arabil a condus la dereglarea echilibrului între procesele de descompunere şi cele de formare a humusului, reducerea stabilităţii biotei solului şi degradarea acesteia. Conţinutul de carbon microbian în stratul 0-30 cm al solurilor arabile este de 1,6-3,6 ori mai mic decât în solurile etalon iar în stratul 0-100 cm rezervele biomasei microbiene s-a redus de la 5,9-12,7 t/ha substanţă uscată în solurile nelucrate până la 3,6-7,2 t/ha în solurile arabile.
În componenţa microbiotei solului are loc selecţia şi dezvoltarea speciilor care se pot adapta şi supravieţui în condiţii de conţinuturi mai reduse de materie organică şi de condiţii fizice şi fizice-chimice mai puţin favorabile. Este atestată o tendinţă stabilă de reducere a ciupercilor şi bacteriilor care asimilează formele minerale ale azotului şi, din contra, de sporire a numărului actinomicetelor şi sporirea cantităţii microorganismelor care mineralizează humusul. Aceasta indică la instaurarea în cernoziomurile arabile a unui dezechilibru între populaţiile de microorganisme care participă la cele mai importante procese care se realizează în soluri-sinteză şi mineralizarea humusului în favoarea celor mineralizatoare.
În acelaşi timp, cercetările autorilor în perioada 2016-2024 au arătat ca urmare a reducerii rezervelor de materie organică proaspătă în soluri şi instaurării unui regim hidrotermic nefavorabil în orizontul arabil, responsabil de funcţionarea întregului profil pedogenetic, mezofauna pe parcursul perioadei de vegetaţie se retrage din stratul agrogen în cel subiacent-valorile parametrilor pedo-faunistici s-au redus de 1,6-8,5 ori comparativ cu solurile etalon. Ca urmare în solurile arabile se intensifică procesele microbiologice de transformare a resturilor vegetale, iar energia mineralizării sporeşte de cea 2 ori (Fala, Jigău ş.a., 2015, 2018; Jigău, Leşanu, 2021). Aceasta a condus la instaurarea în soluri a unui dezechilibru în favoarea procesului de mineralizare în cadrul procesului integral de mineralizare-humificare a resturilor vegetale.
În acest sens culturile intercalate participă în mod direct la susţinerea şi regenerarea biotei solului chiar din primul an de cultivare iar efectele benefice induse de acestea vor progresa acumulativ în timp.
Materialul este parte a unui studiu elaborat de Gheorghe Jigău, conf. univ. dr. Conducător ştiinţific al LCŞ „Procese pedogenetice” Universitatea de Stat din Moldova; Sergiu Dobrojan, conf. univ. dr. Conducător ştiinţific al LCŞ „Algologie Vasile Şalaru” Universitatea de Stat din Moldova: CULTURILE INTERCALATE-FORMĂ ALTERNATIVĂ DE SIDERALIZARE A AGROECOSISTEMELOR.
Urmăriți AGROMEDIA.md, vom dezvolta în continuare această temă împreună cu autorii studiului.