CUM SĂ CULTIVĂM PLANTE MEDICINALE ȘI AROMATICE ACASĂ

28 apr 2023
Plantele aromatice și medicinale sunt folosite pentru aromă în prepararea bucatelor, prepararea de esențe, tincturi și medicamente, dar, de multe ori, au și valoare decorativă.

Multe tipuri de plante aromatice sau medicinale sunt adaptate pentru a fi cultivate într-un ghiveci. Este important ca solul să fie mai ușor decât atunci când este cultivat în sol deschis (de exemplu, în proporția 1 / 3 humus, turbă, nisip grosier pentru a ameliora solul). De regulă, în timpul plantării se aplică îngrășământ granulat complex sau substanțe organice.

Substanțele active (acizi, uleiuri esențiale etc.) sunt concentrate în diferite părți ale plantelor - în frunze, flori, scoarță, precum și în părțile subterane (rizomi, tuberculi, bulbi). În general, plantele aromatice nu sunt sensibile la boli dacă sunt cultivate în condiții potrivite pentru ele. În cazul bolii, este exclusă utilizarea produselor fitosanitare.

Rămâne doar să îndepărtați plantele afectate sau părțile lor și insectele și dăunătorii. Unele plante aromatice (cimbru, mentă etc.), care se înmulțesc spontan, pot deveni buruieni. Pentru a limita distribuția lor, se recomandă plantarea acestor plante în straturi îngrădite mici.
 

Tehnici de cultivare a plantelor medicinale acasă

Archangelica (Umbelliferae) - Angelica

Angelica este o plantă ierboasă, de obicei bienală. Crește până la un metru și jumătate și se remarcă prin frunze cu teacă mare, umflată și striată. Florile alb-verzui formează inflorescențe mari de umbrele, iar fructele sunt cu două semințe înaripate (un fruct uscat format din două părți cu o singură sămânță). Angelica se înmulțește prin segmente de tufă.


 

Angelica – proprietăți și beneficii

Este o plantă bogată în uleiuri volatile, acizii – cafeic, clorogenic, angelic, fumaric, oxalic; acizi grași, taninuri și substanțe glucidice. Preparatele obținute din această plantă medicinală au proprietăți tonice, stimulente, carminative, stomahice, inhibitoare și digestive.

Artemisia absinthium L. - Pelinul

Toate tipurile de pelin - pelin amar, pontic, albăstrui, pelin medicinal, pelin de copac cu frunze decorative de argint și tarhon sunt utilizate pe scară largă în medicină, gătit și, de asemenea, pentru prepararea tincturilor. Cele mai frecvent cultivate specii sunt pelinul și tarhonul. Plantele cresc în locuri însorite pe cernoziom, sol bine drenat, cu adăugarea de îngrășăminte complexe, organice și minerale. La creșterea în ghivece, se recomandă să alegeți recipiente cu diametrul de 20 cm.


 

Pelinul – proprietăți și beneficii

Ca specie medicinală, pelinul este apreciat ca un bun remediu amar, utilizat în anorexii, precum şi în tratamentul afecţiunilor gastro-intestinale. Intră în componenţa ceaiurilor tonice, se utilizează în colici şi serveşte la prepararea siropului tonic amar. În industria alimentară este folosit pentru prepararea unor băuturi aperitive şi a vermuturilor.

Foeniculum vulgare (Umbelliferae) - Fenicul

Feniculul este o plantă erbacee perenă, cu o rădăcină cilindrică groasă și tulpini de până la 2 m lungime, frunze duble și triple și flori galbene, formând inflorescențe umbrelă. Semințele de fenicul sunt cel mai des utilizate atât la gătit, cât și la prepararea medicamentelor, dar rădăcinile sale au și calități medicinale. Feniculul se cultivă prin semințe și pe soluri libere, de densitate medie, umede fertilizate cu substanțe organice.



În medicina ayurvedică, feniculul este folosit pentru ameliorarea afecțiunilor digestive precum balonarea sau flatulența, dar și pentru ameliorarea afecțiunilor oculare. Tusea, dar și diareea ori constipația pot fi tratate cu ajutorul feniculului. Feniculul poate fortifica sistemul osos, ajută la reglarea tensiunii arteriale, stimulează digestia și reglează aciditatea, poate îmbunătăți memoria.

Hyssopus officinalis - Isopul

Isopul este o plantă perenă de până la 70 cm înălțime. Isopul preferă solul calcaros, bine drenat și are nevoie de lumină puternică. Se recomandă plantarea plantelor 10-15 pe m2. Fructele sunt recoltate în iunie și adesea au două recolte până la sfârșitul verii.



Este de preferat să colectați separat frunzele care sunt uscate la soare și, separat, florile care se usucă într-o zonă umbrită și bine ventilată. Isopul se cultivă prin semințe.

Isop – proprietăți și beneficii

Utilizarea în medicină se datorează efectului său expectorant, antiinflamatoric și ușor anticonvulsiv. Isopul se utilizează în amestecurile de ceai pentru ameliorarea tusei, respectiv vindecarea traheitei și astmei. Sunt cunoscute, de asemenea, și efectele sale de a spori pofta de mâncare, respectiv cele hipertensive. Uleiurile esențiale de isop pot provoca convulsii epileptice la o doză mai mare. Este utilizat și pentru condimentarea cărnii și a sosurilor.

Juniperus communis (Cupressaceae) – Ienupăr

Ienupărul este o plantă lignificată, perenă, cu 2-3 m înălțime. Boabele rotunde ating diametrul de 1 cm, iar fructul propriu-zis (în sens botanic) este considerat o bilă cu trei semințe. Ienupărul poate crește pe o varietate de soluri, deși le preferă pe cele calcaroase. Plantarea se poate face primăvara sau toamna, în perioada de repaus vegetativ, la temperaturi de peste 5°C, dacă solul nu este înghețat și nu există pericol de îngheț. Imediat după plantare, se udă din abundență, apoi se menține pământul reavăn.


 

Ienupăr – proprietăți și beneficii

Ienupărul (Juniperus communis) este, astfel, un antiseptic natural, care își gasește utilitatea în infecțiile aparatului urinar și în cele respiratorii. Tot ca antiseptic, este recomandat, cu aplicare topică, în acnee și eczeme.

Sursa: vsaduidoma.com
 
loading ...