FERMA UNDE CRESC CEI MAI DULCI ȘI CUMINȚI IEPURAȘI. Află AICI istoria de succes a fermierului Iurie Volceanov din Leova

Orașul Leova. Malul de Prut. Nu departe de apele curgătoare se află o fermă în care cresc ieprași rasa pannon de un alb imaculat, cu ochișorii roșii și melomani. Pe bune! Locatarii “casei” aflată în renovare au un aparat de radio, conectat le Radio Moldova și își ciulesc urechile la programele muzicale și cele de știri. Sunt, cu siguranță, cei mai informați “locuitori” din orășel. Din când în când pe la ferma care aparține antreprenorului Iurie Volceanov și care are o afacere în cuniculicultură (ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea iepurilor de casă – n. red.) mai dă târcoale câte un șarpe și atunci blânzii iepurași se agită. Se tem de ei, dar cine nu le știe de frică? Și atunci intervine imediat stăpânul și îi vine de hac inamicului, pentru că mamiferele de talie mica îi sunt tare dragi. Și nu doar pentru că au carne fragedă și dietetică. Și nici din cauză că afacerea pe care o practică este una profitabilă. Dar pentru că îi cunoaște de mic, de când locuia la Ștefan Vodă și a avut prima mini fermă, motiv din care nu renunță la creșterea lor pentru nimic în lume, ba din contra – intenționează să se dezvolte și are planuri bine fixate, despre care a povestit și portalului nostru, AGROMEDIA.
 
Crescători de iepuri rămân tot mai puțini…
 
Iurie a rămas unul dintre puținii fermieri din cuniculicultură. Tot mai mulți renunță și la mijloc ar fi două motive: realizarea mărfii și hrana. Furajul granulat pentru iepuri e destul de scump și devine tot mai dificil să menții o întreagă fermă, unde lunar se consumă în jur de două tone de hrană. Mai adăugăm aici și riscul de a-i crește, pentru că iepurii sunt animale mai gingașe și pot fi răpite ușor de bolile specifice care se activează în anumite perioade ale anului și îi afectează.
“Ei cresc și la un moment dat se îmbolnăvesc și pier. Ultima dată am avut probleme din cauza hrănii și am pierdut peste vreo 400 de iepuri”, a continuat dl Volceanov.
La Ștefan Vodă mica afacere a durat cam patru ani, după care au revenit la Leova, în orașelul de baștină al lui tata și au continuat să crească urecheați. În total, activi de vreo cinci ani, dar cu întreruperi. De doi ani însă au înregistrat SRL-ul “Vilvavi” și de atunci pufoșii cu auz muzical au un trai legal.

Ferma renovată din credite bancare

“Construim o fermă modernă, ca la oameni mari. În stil european, cu dotări și toate sistemele necesare pentru un produs de calitate. Până acum arendam spațiul, dar am decis să ne dezvoltăm și să avem o fermă a noastră. Am găsit una de pe timpul sovietic și o renovăm. Cu bani luați în credit de la bancă. Un milion de lei. Deja când vom finaliza construcția vom aplica pentru subvenții”, ne-a spus Iurie.

Acordarea de granturi pentru crescătorii de iepuri nu e nici pe departe o practică obișnuită. A auzit că cineva, odată, a beneficiat de un suport financiar în mărime de peste 100 mii euro, doar că omul care a luat banul era deputat. Vorba lui Iurie: „Noi, oamenii simpli sperăm măcar la subvenții.”

Exportul. Fermierul își dorește mult să își ducă marfa în țările din Europa, mai ales că știe o lume întreagă că R. Moldova produce calitate naturală. Doar că este imposibil și asta pentru că, spune el, “nu există laboratoare certificate care să semneze actele pentru export și nici vorbă de un cadru legal la acest capitol. Am în plan atunci când ne mutăm definitiv la ferma nouă – asta cam pe la finele lunii – împreună cu alți colegi de breaslă să ieșim peste hotare, să vedem ce mai consumă lumea și ce se mai întâmplă pe la vecini.”

Vor europenii carne de iepure de la noi? Sigur că da! Mai rămâne să vrea și oficialii să ofere condiții pentru ca ea să ajungă și pe alte piețe de desfacere.

Deocamdată consumatorul cărnii produse la SRL “Vilvavi” este cel local și zootehnicianul are contracte de realizare cu mai mulți agenți economici. Deservește câteva magazine de la Chișinău, sălile de ceremonii închise pe perioada pandemiei, dar deja gata să își relanseze activitatea. A mai avut contract cu o prăvălie de la Cahul, însă proprietarul a renunțat la târguială. Face livrări și la domiciliu, un kg de carne curată costă 115 lei. Cele mai bune perioade pentru vânzare rămân totuși sărbătorile de iarnă și cele de Paști, deși există cerere anul împrejur.
 
Viața de la fermă
 
“Avem 90 de femele. Ele nasc de șase ori pe an. Avem pui în creștere tot anul. În fiecare lună fată câte 20-30 de iepuroaice. Dar asta e și ideea – ca în fiecare lună femelele să fete.
Am optat pentru rasa pannon din cauza eficienței. Este un pic mai rapidă la creștere față de rasa California și cei neozeelandezi și randamentul la carne este mai bun. În trei luni jumate ajung să cântărească 1, 5 kg de carne curată și este bun pentru a fi consumat. Pe lângă furajul granulat, masculii mai ronțăie și morcovi.
Ne gândim la o fabrică de prelucrare când vom fi la casa noastră. Dar să știți că din carnea de iepure nu poți prepara multe feluri de bucate. Măcar să încercăm să-l porționăm, ca oamenilor să le fie mai comod să îl procure. Salamuri afumate, pateu, cârnăciori am putea produce, dar se vor înregistra multe pirederi și dacă am fixa prețul real, atunci și-ar permite aceste bunătățuri doar cei bogați sau foarte bogați.

Este o afacere profitabilă, e nevoie să ai un volum mare de materie primă. Dacă deții 30-40 capete, nu faci față. Câțiva ani în urmă am ajuns la 1500 și acum, dacă ne mutăm, sperăm la un număr mult mai mare. Ferma va fi gata definitiv cam în doi ani. Crescătoria e o afacere de familie, dar vom angaja persoane, va fi mai mult de muncă”, ne-a povestit Iurie Volceanov despre viața la fermă.

Și el, și familia lui consumă carne de iepure. Nu a ajuns la momentul în care să spună “gata, m-am săturat și nu mai vreau. Nu m-am săturat nici de carne, nici de afacerea cu iepuri.”
A propos, la fermă dacă veniți, să nu vă mire prezența cârdului de capre rasa murciano granadina. Cereți să gustați brânză produsă din laptele lor, o nouă afacere pornită de fermier și care promite a fi una bănoasă.