PODCAST „AGRICULTURA MODERNĂ”. Andrei Dînga despre lupta cu seceta și cum se construiește un viitor rezilient în agricultură

Andrei Dînga este invitatul ediției de astăzi a podcastului „Agricultura Modernă”, unde discutăm despre tranziția agriculturii din R. Moldova la practici mai sustenabile și adaptate realităților climatice. Cu experiență în străinătate și angajament față de dezvoltarea rurală din Republica Moldova, Andrei este un exemplu de antreprenor care investește cu viziune și răbdare într-un sector important, dar vulnerabil.
 
Una dintre temele abordate este trecerea de la modelul clasic de lucrare a solului la tehnologia No-Till, un sistem agricol conservativ pe care Andrei l-a adoptat în 2020, în urma unei secete severe care a afectat grav productivitatea.
 
Arătura nu mai funcționează. Precipitațiile devin tot mai rare și mai imprevizibile. Tehnologia No-Till nu este un miracol, dar e o soluție logică în fața degradării solului și a pierderii apei, explică fermierul.
 
Un alt subiect major este lipsa sistemului de irigare funcțional în sud-estul Moldovei, o zonă cu tradiție agricolă, dar din ce în ce mai expusă la secetă. Andrei povestește despre demersurile întreprinse împreună cu Asociația Utilizatorilor de Apă „Kîzîl” și despre studiile de fezabilitate depuse pentru atragerea de fonduri destinate reabilitării infrastructurii de irigare:
 
Nu cerem miracole, cerem condiții minime ca să putem lucra pământul. Agricultura în zona noastră nu poate supraviețui fără acces la apă.
 
Discuția evidențiază și impactul economic al dezechilibrului dintre costurile de producție și prețurile de achiziție, care au rămas practic neschimbate de peste un deceniu:
 
Prețul la grâu e același de 15 ani. Între timp, costul la inputuri – pesticide, motorină, îngrășăminte – a crescut cu peste 100%. Astăzi, dacă nu obții minim 4 tone la hectar, lucrezi în pierdere.
 
În contextul acestei presiuni constante, tot mai mulți fermieri migrează spre culturi cu randament financiar mai mare, precum floarea-soarelui și rapița, însă asta duce la un asolament dezechilibrat și riscuri agronomice pe termen lung.
 
Suntem forțați de context să luăm decizii pe termen scurt care ne afectează viitorul. Fără politici coerente de susținere în zonele defavorizate, agricultura devine un joc de supraviețuire.
 
Andrei Dînga atrage atenția și asupra deficitului de cercetare aplicată în Republica Moldova. Spre deosebire de modelele funcționale din alte țări, unde fiecare regiune agricolă are centre de testare și validare a tehnologiilor, la noi fermierii sunt lăsați să experimenteze singuri, pe costul lor.
 
Avem nevoie de parteneriate între gospodării și cercetare. Nu putem repeta anual aceleași greșeli pe banii agricultorilor.
 
În ceea ce privește rolul statului, Andrei Dînga este tranșant:
 
Cea mai mare susținere pe care o poate oferi statul este accesul la credite ieftine și previzibile. Cu dobânzi de 12–15%, nu ai cum să investești. Am propus de ani buni crearea unui fond național de creditare agricolă sau o bancă agricolă, dar totul rămâne blocat între intenții și lipsa de voință.
 
Invitatul subliniază că agricultura nu este doar un domeniu economic, ci un pilon de echilibru rural și demografic.
 
Fermierii nu sunt doar producători de materie primă. Sunt nucleul comunităților rurale. Dacă îi pierdem pe ei, pierdem și satele.
 
Ascultă ediția integrală pentru o discuție despre provocările reale ale agriculturii din țara noastră, despre nevoia urgentă de infrastructură, reguli clare și predictibilitate, dar și despre cum se construiește un viitor mai rezilient în agricultură.