Fertilizarea organică joacă un rol hotărâtor în dezvoltarea vegetativă echilibrată a plantelor pomicole şi implicit în creşterea cantitativă şi calitativă a producţiei de fructe, precum şi în asigurarea unor condiţii viitoare pentru obţinerea de producţii stabile, eficiente din punct de vedere economic şi ecologic.
Îngrăşămintele organice de tipul gunoi de grajd, compost, urina de animale, zeama de gunoi de grajd, sunt recomandate pentru fertilizări în toate ramurile agrculturii ecologice şi prin urmare şi în pomicultură. Întrucât îngrăşămintele organice nu sunt suficiente pentru o nutriţie echilibrată a pomilor, se pot aduce completări în necesarul de elemente nutritive ale acestora prin aplicarea de îngrăşăminte minerale naturale.
Sistemele de fertilizare în pomicultura ecologică nu exclud folosirea îngrăşămintelor minerale chimice, numai că acestea se recomandă a fi folosite numai în completarea necesarului de nutriţie după epuizarea tuturor resurselor naturale, organice, de elemente nutritive, iar aplicarea lor să se facă în normele stricte prevăzute şi să se evite supradozarea lor.
Fertilizarea cu îngrăşăminte organice solide prezintă o serie de însuşiri şi efecte pozitive, cele mai importante fiind:
- acţiune îndelungată (3 – 4 ani), îmbogăţind solul în azot, fosfor, potasiu, calciu, magneziu, bor, zinc, cupru, fier. Prin aplicarea unei cantităţi de o tonă de gunoi de grajd semifermentat se aduc în sol 5 kg N; 2,5 kg P2O5; 6 kg K2O; 0,5 S; 5 kg CaO;
- prin aportul de materie organică pe care-l aduc în sol şi a efectelor de afânare, îngrăşămintele organice contribuie la refacerea şi menţinerea structurii solului;
- contribuie la îmbunătăţirea balanţei humusului în sol;
- îmbunătăţeşte indicii hidrofizici ai solului;
- îmbunătăţeşte activitatea biologică a microorganismelor şi a microfaunei din sol;
- intră în circuitul reciclării deşeurilor organice menţinându-se astfel un echilibru permanent al mediului înconjurător.
Îngrăşămintele minerale naturale, care pot fi folosite în pomicultura ecologică sunt:
Cenuşile sunt recomandate pentru conţinutul ridicat în potasiu. În această categorie se află: cenuşa de lemne fără amestec de cărbune de mină, cenuşa obţinută din arderea paielor, gunoiului păios, frunzelor uscate, tulpinilor de porumb şi floarea-soarelui.
Făina de rocă are o caracteristică importantă prin aceea că cedează elementele nutritive conţinute mai lent în soluţia solului, prelungind astfel perioada de asigurare cu elemente nutritive a pomilor, asigurând necesarul de elemente nutritive pentru toate fazele de consum intens. De asemenea, siliciul conţinut în făina de rocă favorizează asimilarea fosforului de către plante şi o recomandă a fi folosită la prepararea composturilor. Făina de rocă este de trei tipuri: calcaro – magneziană, fosfora –silicioasă şi granitico – bazaltică.
Fosfaţii naturali calcinaţi, făina de fosforite, făina de oase, zgura lui Thomas, reprezintă importante surse minerale care conţin fosfor, calciu şi siliciu.
Îngrăşămintele foliare, obţinute din alge marine. Din alga marină ,,Ascophilum nodosum’’ s-a obţinut un produs numit ,,Micro-Mist’’ folosit în pomicultură ca îngrăşământ foliar, bogat în hormoni vegetali, microelemente, vitamine şi aminoacizi.
Bibliografie: TEHNOLOGII ECOLOGICE DE ÎNTREŢINERE A POMILOR FRUCTIFERI. Sebastian Brumă