Potrivit Revista Ferma, începând cu anul 2016, specia a „traversat oceanul” fiind semnalată pentru prima oară în Africa. În trei ani a cucerit aproape tot continentul, în prezent fiind semnalată în peste 30 de ţări.
În Europa, prima oară a fost semnalată în insulele Canare (nu sunt în Europa, dar ţin de Spania). Ulterior a apărut în Portugalia (arhipelagul Madeira), Grecia (insula Creta, dar şi zona continentală), Cipru sau Turcia.
Simptome de atac
Specia este polifagă, cercetări recente au scos în evidenţă faptul că sunt 353 de specii de plante gazdă din 76 familii botanice diferite. Dintre acestea, principalele gazde sunt porumbul, orezul, trestia de zahăr sau sorgul. La porumb, dăunătorul invaziv produce pagube în toate stadiile de dezvoltare ale plantei. Larvele aflate în primele vârste consumă epiderma de pe partea inferioară a frunzelor, ulterior produc orificii de hrănire, asemănătoare cu nişte ferestruici. Pe măsură ce larvele cresc daunele produse la frunze sunt mai mari, acestea putând să fie scheletuite aproape în totalitate. Pe o plantă de porumb se pot găsi mai multe larve, de unde şi denumirea comună, în limba engleză, a acestei specii (fall armyworm). În cazul invaziei larvelor de S. frugiperda câmpul de porumb poate arăta ca şi cum ar fi lovit de grindină.
Atacul poate avea loc şi la ştiuleţii de porumb, larvele producând galerii. În urma atacului larvelor la ştiuleţi se pot instala agenţi patogeni care vin „la pachet” cu micotoxinele, cu consecinţe negative asupra calităţii producţiei. De asemenea larvele pot consuma mătasea porumbului, cu consecinţe negative asupra formării boabelor.
Practic larvele de Spodoptera frugiperda sunt o maşină de mâncat porumb (sau alte plante gazde). Fluturii pot migra pe distanţe mari, de până la 480 kilometri pe parcursul vieţii lor. Cercetări efectuate în SUA au scos în evidenţă faptul că aceştia pot migra 100 km pe parcursul unei singure nopţi.