Pentru a asigura un echilibru între creșterea vegetativă și cea a fructelor, precum și între cantitatea și calitatea producției, specialiștii au identificat două mari tipuri de tăieri: de întreținere și de fructificare. Acestea se aplică în mare parte și culturii de cireș, cu câteva particularități.
Tăierile de întreținere la cireș
Lucrările de tăiere pentru întreținere sunt intervenții normale, care se aplică din primii ani până spre finalul ciclului de viață a pomului. Acestea au rolul de a ghida coroana și de a-i da o formă generală, în funcție de tipul ales de cultură.
Formele de coroană cel mai des întâlnite la cultura de cireș sunt: piramidă etajată rărită, piramidă neetajată modificată, piramidă mixtă, palmetă liberă, palmetă etajată cu brațe oblice, vas ameliorat, tripla încrucișare sau sistemul Tatura Trellis.
Momentul cel mai potrivit pentru aceste tăieri este perioada de repaus vegetativ. Tot atunci se efectuează și tăierile de rodire. Ideal, este ca pomicultorii să aștepte să treacă perioada grea de iarnă. De asemenea, mai întâi se efectuează tăierile de întreținere, constând în îndepărtarea ramurilor de schelet, apoi se efectuează tăierile de rod. La cireș, prin aceste lucrări se înlătură acele ramuri care sunt foarte numeroase, sau rupte, sau care se întretaie.
Obiectivul tăierilor de întreținere este să asigure o coroană care să permită o bună circulație a aerului și luminii. Având în vedere că ramurile de cireș se alungesc și se ramifică în permanență, plus că fructele exercită o presiune suplimentară, tăierile de întreținere au și rolul de a asigura o structură capabilă să susțină greutatea suplimentară fără să cedeze.
Un al doilea rol al acestor tăieri este cel de protejare a pomului, deoarece noile ramuri concurează cu cele principale, putând chiar să ducă la uscarea celor din urmă. Așadar, limitarea extinderii coroanei, echilibrarea vegetativă între vârf și bază, respectiv asigurarea unei bune circulații a aerului și unei bune pătrunderi a luminii sunt cele trei obiective principale ale tăierilor de întreținere.
Tăierile de corectare la cireș
Trebuie specificat că tăierile de fructificare se vor aplica doar asupra ramurilor de rod. Aceste lucrări se efectuează tot în perioada de repaus vegetativ și au drept scop aducerea pomului la forma dorită de coroană sau, în cazul apariției unor accidente climatice precum grindina sau vijeliile, refacerea formei coroanei pomilor care au avut de suferit. De asemenea, tăierile de corectare se mai pot efectua și dacă desimea coroanei este prea mare sau prea mică.
Dacă pomul este tânăr, tăierea de corecție se va alege în funcție de soi și sistemul de cultură. Dacă pomul este bătrân, tăierea de corectare are rolul de a rări subșarpantele, ramurile de semischelet și ramurile de rod.
Tăierile de regenerare la cireș
Această lucrare se efectuează în cazul pomilor care au intrat deja în a doua perioadă de producție maximă, cu rolul de stimulare a creșterii vegetative. Totodată, printr-o tăiere de corectare se urmărește și menținerea ramurilor de rod la distanțe cât mai mici de ramurile de schelet pentru o nutriție optimă.
Și, nu în ultimul rând, prin tăierile de regenerare se reduc diametrul coroanei și înălțimea pomului, pentru ca tratamentele de protecție să poată fi aplicate mai ușor. Gradul necesar de reducere trebuie stabilit, de la caz la caz, în funcție de vârsta și starea pomului, lungimea creșterilor și de mărimea zonei de garnisire a ramurilor scheletale.
Tăierile de rodire la cireș
Tăierile de rodire, numite și tăieri de fructificare, se efectuează anual la cireș și nu prezintă foarte multe complicații. De fapt, în general, lucrările de tăiere la cireș sunt relativ puține, deoarece buchetele de mai (ramurile de rod la cireș) au un ciclu de viață lung, de aproximativ 10 ani. Al doilea motiv pentru care aceste tăieri trebuie efectuate cu atenție, este faptul că scurgerile abundente rezultate din rănile de tăiere pod duce la uscarea unor ramuri.
Modul corect de tăiere de rod la cireș constă în rărirea ramurilor mijlocii la aproximativ 10-12 cm, dacă acestea sunt prea dese sau dacă sunt amplasate spre vârful ramurii de schelet. În același timp, se vor menține doar prelungirile din ramurile crescute la vârf de șarpante, respectiv doar 2-3 ramuri laterale. Acestea se vor scurta la o lungime cuprinsă între 30 și 50 de centimetri. Pentru ramurle mijlocii cu vigoare mare, lungimea cu care se scurtează este de aproximativ o treime din lungimea lor totală.
Pentru ramurile lungi, lungimea la care se vor scurta este de aproximativ 80 cm dacă ramificarea se va face la distanțe mai mici.
Dacă pomul este tânăr, pe ramurile precum cele de schelet sau semischelet, întâi se vor forma pintenii, după care ramurile de rod. Acest lucru nu mai e valabil și în cazul pomilor aflați pe rod de mai mult de opt ani, deoarece o parte din ramurile de rod pot evolua în pinteni.
În cazul cireșilor bătrâni, care pot prezenta creșteri reduse, de aproximativ 15 cm, este necesar să se efectueze o tăiere de reducție în lemnul de 3 sau 4 ani. Acest tip de tăiere se va efectua asupra ramurilor schelet și semischelet. Tot în cazul pomilor bătrâni, se vor îndepărta buchetele de mai epuizate odată cu operațiunea de tăiere a scheletului degarnisit.
Bibliografie: Sumedrea, Dorin. ÎNFIINŢAREA ŞI ÎNTREŢINEREA PLANTAŢIILOR DE PRUN, CIREŞ, VIŞIN, COACĂZ NEGRU ŞI CĂPŞUN.