Planta castravetelui prezintă rădăcini puternice ce absorb mult mai ușor apa și elementele nutritive. Foliajul este unul bogat de culoare verde deschis. Fructele sunt cilindrice, așezate în ciorchini cu câte 2-3 fructe, de culoare verde închis pe toată suprafața.
Hibridul se remarcă printr-o productivitate ridicata și o culoare a fructelor atractivă. Uniformitate fructelor este excelentă pe tot parcursul perioadei de vegetație. Cassius F1 este recomandat pentru a fi consumat în stare proaspătă sau pentru murat.
Hibridul prezintă rezistențe la mai multe boli ce sunt des întâlnite în cultura de castravete, precum: făinare, mană, putregai, virusul mozaic al curcubitaceelor.
Plantarea castraveților
Cultivarea castraveţilor în seră încep, de obicei, de la răsaduri. Totodată, însămânţarea directă în paturi/vetre poate fi, uneori adoptată pentru plantaţiile de sfârșit de vară sau începutul toamnei, când temperaturile sunt suficient de ridicate pentru germinarea seminţelor, iar momentul începerii recoltei are o consecinţă mai mică.Răsadurile de castraveţi pot fi cultivate pe portaltoi proprii sau pot fi altoite (foto 6). Producerea cu succes a castraveţilor din răsaduri necesită grijă și atenţie specială. Sistemul de rădăcini de răsaduri foarte tinere este ușor deteriorat și este lent pentru a relua creșterea la temperatura scăzută a solului. Pe de altă parte, răsadurile crescute excesiv dezvoltă mai multe niveluri de ramuri viguroase, ceea ce duce la o prindere (înrădăcinare) slabă a plantelor sădite.
Răsadurile trebuie așezate adânc în pământ și irigate imediat cu apă suficientă pentru a garanta o adaptare rapidă la locul plantării. Este obligatoriu menţinerea temperaturilor optime și evitarea fluctuaţiilor majore între temperaturile de zi și de noapte în zilele imediat următoare după răsădire.
Densitatea plantelor
Densitatea plantelor din sere depinde de condiţiile de lumină preconizate în timpul creșterii, precum și de metoda de formare a plantei. Pentru a evita suprapunerea frunzelor și umbrirea plantelor adiacente, o plantă necesită, de obicei, aproximativ 0,5 m2 de lumină solară intensă.
În general, în condiţii suficiente de lumină în sudul Europei, o densitate a plantelor de 2,2-2,5 per m2 este adecvată. În locaţiile nordice se recomandă 1,3–1,5 plante la 1 m2 pentru a asigura o bună circulaţie a aerului și lumină suficientă pentru producerea fructelor. Spaţiile dintre rânduri și între plantele din rând variază în funcţie de preferinţele întreprinzătorului. Rândurile sunt, deseori la 1,2–1,5 m distanţă, plantele fiind la 0,40–0,45 m distanţă în rând.