MĂSURI TEHNOLOGICE PENTRU STIMULAREA PRODUCŢIEI TIMPURII LA TOMATE

În afara timpurietăţii soiului și a termenului de plantare, producţia timpurie de tomate poate fi influenţată prin controlul dirijat al culturii. Acesta se face prin stimularea creșterii generative, adică a inflorescenţei.
 

Măsuri pentru stimularea inflorescenţei

• Creșterea diferenţei de temperatură dintre zi și noapte;
• temperatură scăzută în perioada devegetaţie (mai mică de 16°C);
• irigare temperată;
• aerisire din plin;
• coborârea plantelor (în sistemul decultură Layer);
• la dezfrunzire se îndepărtează mai multe frunze pe interval;
• mai puţine treceri de recoltare săptămânale.

La fructificare prea puternică se poate stimula creșterea vegetativă prin măsuri opuse.
 
Citește și: FACTORI CARE INFLUENȚEAZĂ GUSTUL TOMATELOR: Cum obținem roșii cu arome intense

Irigarea tomatelor

Irigarea tomatelor se va face în așa fel încât frunzele să nu se ude. Deoarece și umiditatea mare a aerului aduce pericolul unor dereglări de fructificare și boli fungice, este indicat a se iriga prin picurare.
 
Cantitatea de apă poate fi controlată cu ajutorul unor tensiometre simple sau reglată automat cu ajutorul tensiostatelor. Fermele foarte moderne urmăresc o dată cu irigarea în mod automat umiditatea solului și incidenţa luminii, care în experienţe aduc efectele cele mai favorabile asupra producţiei.
 
Pe zi o plantă are nevoie de 3-4 litri de apă. Ca orientare, s-a dovedit cea mai eficientă eșalonarea în 8 porţii a câte 500 ml apă de plantă în interval de 24 de ore (la irigarea prin picurare).

Citiți și: FERTILIZAREA ROȘIILOR PENTRU RECOLTE BOGATE
 
Plantele mici au nevoie de 200-300 ml de apă pe zi. La caniculă sunt necesare cantităţi mai mari de apă (600-700 ml). La schimbarea vremii după perioadele de caniculă trebuie reduse normele de apă.
 
Pentru o bună mineralizare cu substanţe nutritive este necesar ca sistemul radicular să fie bine umezit. Aceasta se poate realiza cu ajutorul a două furtune cu picurare la fiecare plantă.
 
Prin menţinerea în uscăciune a plantelor de tomate după plantare, se stimulează formarea inflorescenţelor și prin aceasta o producţie timpurie. Mai târziu, aportul mare de apă crește producţia.
 
Înainte de cârnit și de ultima desfrunzire, trebuie redusă cantitatea de apă, pentru ca fructele să nu crape datorită suprafeţei reduse de evaporare.
 

Fecundarea tomatelor

Tomatele sunt autogame. Fecundarea are loc prin mișcarea plantei, dar și prin insecte. Lipsa insectelor, dar și umiditatea extremă a aerului și temperaturile extreme, pot duce la o fecundare insuficientă a inflorescenţelor. Dacă o plantă nu este fecundată suficient, floarea cade sau se formează fructe mici de tip cireașă. Acestea sunt cu mult mai mici decât fructele fecundate normal, au puţine seminţe sau chiar deloc și au calitate redusă.
 
În afară de producţii mici și probleme cu creșterile mari vegetative, la fecundări insuficiente există probleme în cultivarea tomatelor–ciorchine, deoarece lipsesc fructe din ciorchine sau sunt prea mici și se desprind de ciorchine înainte de vreme. Pentru ca fructele tomatelor-ciorchine să ajungă la dimensiuni uniforme, trebuie ca polenizarea să fie asigurată printr-un control bun al climei și prin introducerea bondarilor. Formarea unui număr mare de seminţe în care se formează hormonul de creștere auxină, împiedică desprinderea fructului de tulpină.
 
Dereglări de fecundare condiţionate climatic la tomate în solarii/sere
Temperaturile exterioare scăzute determina lipsa zborului de insecte și lipsa circulaţiei aerului la închiderea geamurilor solarului/serei. La temperaturi peste 27°C și sub 13°C, germinarea sau creșterea stilului staminelor poate fi afectată.
 
La umiditate atmosferică mare peste 90 %, polenul poate rămâne lipit. La umiditate atmosferică scăzută sub 60 %, stilul staminelor poate să se usuce înainte de a ajunge la stigmat.