Simptome şi organele atacate ale plantei. Atacul se manifestă prin producerea de ofilire în masă a plantelor și chiar pieirea lor, plantele prezentând un ritm încetinit de creștere, ceea ce se observă printr-o neuniformitate a înălţimii plantelor. Tuberculii atacaţi au pulpa apoasă, putrezesc, frunzele se ofilesc, se îngălbenesc și se usucă, iar tulpinile ca și tuberculii prezintă o brunificare a vaselor conducătoare. Tuberculii infestaţi prin răni prezintă, mai întâi, o încreţire și brunificare a zonei afectate, apoi coaja se încreţește, formând cercuri neregulate în zona brunificată și uscată, zonă ce se scufundă.
Plante-gazdă: ciupercă, afectează plantaţiile de solanacee, dar şi alte specii. Condiţiile afectării plantelor în contextul schimbărilor climatice. Infecţia este mai severă atunci când temperaturile depășesc 27oC, pe vreme caldă și umedă cu peste 90% din UR. Modul de răspândire: prin apă, echipamente de grădină, mecanic sau uneori prin dăunători.
Măsuri de prevenire-combatere: Nu se admite ca în cartoful pentru sămânţă să fie mai mult de 5% tuberculi cu scleroţi. Plantarea superficială a tuberculilor, când temperatura solului este de 8-10 0 C, ceea ce va grăbi răsărirea şi va fi mai puţin afectată de ciupercă. Pentru controlul chimic al acestei boli există fungicide care: (i) se aplică la tratarea tuberculilor cu suspensie de Pseudomonas spp. 3% DSMZ – 13134, titrul 6,6/1010 celule viabile/g, cu doza de 2 g/100 kg de tuberculi; (ii) tratarea tuberculilor până sau după plantat cu preparate cu s.a. fludioxonil, mancozeb şi flutolanil.
RAPĂNUL CARTOFULUI SAU CANCERUL BACTERIAN AL CARTOFULUI (Streptomyces scabies)
Simptome şi organele atacate ale plantei. Bacterioza se manifestă prin atacul tuturor organelor subterane ale cartofului cu excepţia rădăcinilor. De obicei, boala se manifestă pe tuberculi și stoloni (din aceste considerente este și denumită popular buba neagră a cartofilor), la baza tulpinii și uneori pe frunzele bazale. Pe tuberculi şi pe stoloni apar la început nişte excrescenţe mici, cărnoase, moi, albicioase, mai târziu aceste excrescenţe cresc, se brunifică, devin buretoase şi până la urmă se înnegresc. Pe tegumentul tuberculilor apar pustule de forme şi mărimi diferite, cu suprafaţa aspră.
Acestea sunt izolate şi risipite neregulat, iar în cazul unui atac puternic sunt foarte dese, se pot uni şi forma plăgi întinse, sub aspectul unei cruste aspre şi zbârcite. Pe acelaşi tubercul pot să apară mai multe tumori, cuprinzând uneori porţiuni mari din pulpa cartofului, care se degradează şi putrezește uşor. Deşi atacă o parte din organele subterane şi baza tulpinii, lăstarii aerieni şi frunzele se dezvoltă viguros şi au culoare verde, din cauza că rădăcinile nu sunt atacate. Plantele bolnave nu se deosebesc de cele sănătoase, iar tumorile se observă târziu, dacă aplecăm tulpinile într-o parte sau în timpul recoltării cartofilor.
Plante-gazdă: cartoful, vinetele, sfecla, morcovul, ridichea şi păstârnacul. Condiţiile afectării plantelor în contextul schimbărilor climatice. Pentru dezvoltare preferă soluri puhave uscate, moderat alcaline, și temperaturi de cca 20ºC, optima de 25-28 °C, iar răspândirea bolii şi intensitatea atacului este mai mare în anii cu veri călduroase şi secetoase.
Modul de răspândire. Se propagă prin sol unde poate trăi ca saprofită, în absenţa cartofului, pe resturile vegetale ale altor culturi gazdă, timp de mai mulţi ani, iar pustulele pot rămâne viabile 8 luni. Pătrunderea în cartofii tineri se face prin oricare loc al tuberculului, prin lenticele, dar tuberculii ajunşi la dezvoltare completă nu mai sunt atacaţi. Boala nu se extinde în depozite, ea evoluează numai în câmp.
Măsuri de prevenire-combatere. Rotaţia solelor şi asolamentul; pe solurile utilizate timp de câţiva ani la producerea cartofului, probabilitatea declanşării bacteriozei sporeşte multiplu. Revenirea culturilor de cartof pe acelaşi teren numai după 3-4 ani. Folosirea de tuberculi proveniţi din culturi sănătoase sau tuberculi dezinfectaţi. Pe solurile alcaline (pH peste 7-7,4) trebuiesc administrate îngrăşăminte acide: sulfatul de amoniu, sulfatul de potasiu şi superfosfatul; se va evita fertilizarea cu azot.
Bibliografie: PROTECŢIA INTEGRATĂ A CULTURILOR SOLANACEE ȘI REZILIENŢA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE. Ghid practic pentru producătorii agricoli. AUTORI: Asea TIMUŞ, doctor în știinţe agricole. Antolie FALA, doctor în știinţe biologice.