INFLUENȚA STRESULUI TERMIC ASUPRA PRODUCTIVITĂȚII VIȚEI-DE-VIE: Cum prevenim înghețul

În anumite faze de dezvoltare, viţa de vie necesită temperaturi scăzute. Așadar, în toamnă, după căderea frunzelor, pentru ca planta să se adapteze la condiţiile climatice și să transforme substanţele plastice în substanţe de protecţie și de rezervă pentru viţa de vie este necesară o temperatură scăzută, dar nu mai mică de 0oC. S-a stabilit că dezmugurirea ochilor de iarnă la viţa de vie se manifestă doar după ce coardele au fost expuse la temperaturi scăzute.
 
Îngheţurile severe afectează negativ viţa de vie, nu numai în timpul perioadei de vegetaţie, ci și în perioada de repaus. Mugurii/ochii de iarnă dezmuguriţi, lăstarii și inflorescenţele sunt afectate sau mor la o temperatură de minus 0-2°C, în funcţie de durata îngheţului. Îngheţurile timpurii de toamnă de 1-2°C afectează frunzele și partea verde/nematurizată a lăstarilor, iar îngheţurile de 5-6°C afectează mugurii, în special pe partea nematurizată a lăstarilor. Mugurii soiurilor de viţă de vie (sp. V. vinifera) pot tolera o scădere a temperaturii pe termen scurt până la minus 15-18°C, lăstarii maturaţi – minus 20-22°C; în cazul expunerii la temperaturi scăzute pe o durată mai mare, nu numai mugurii/ochii de iarnă și lăstarii, ci și părţile multianuale sunt afectate foarte mult.
 

Cum recunoaștem vițele afectate de îngheț?

Sistemul radicular al viţei de vie este cel mai sensibil la temperaturi scăzute. Rădăcinile mici ale soiurilor de viţă de vie (sp. V. vinifera L.) sunt afectate la o temperatură de minus 5-7°C. Rădăcinile celor mai rezistente soiuri-hibrizi proveniţi din sp. V. vinifera L. și sp. V. amurensis Rupr. Pot rezista la temperaturi de până la minus 12°C.
 
Culoarea organelor și ţesuturilor plantelor afectate de îngheţ se modifică: mugurii în secţiune longitudinală și transversală au o culoare cafenie închisă – neagră, liberul și lemnul – obţin o culoare galben murdară cu pete negre; rădăcinile care au pierit de îngheţ devin maronii – negrii.
 
În regiunea viticulturii protejate, daunele provocate de gerurile din timpul iernii sunt similare celor provocate de necroza pătată (Rhacodiella vitis Steren.). În aceste cazuri, pe lemnul multianual și anual apar pete alungite negre, care cresc treptat în adâncime și acoperă braţele. Părţile moarte de liber și lemn împiedică fluxul normal de nutrienţi și apă către lăstari. Astfel primăvara, braţele și lăstarii de pe ele se usucă, adică pier. Necroza pătată este mai pronunţată în iernile relativ calde și umede, când se manifestă o alternanţă frecventă dintre dezgheţare și îngheţare a solului în stratul de sol de la suprafaţă.
 
În legătură cu influenţa temperaturilor joase asupra viţei de vie se evidenţiază 3 indici:

• rezistenţa la ger;
• rezistenţa la temperaturile joase;
• rezistenţa la factorii iernării, la care în afară de acţiunea gerului se referă și putrezirea mugurilor la butucii îngropaţi.

Viţa de vie în perioada de repaus (iarna) are o rezistenţă mai mare decât în perioada de vegetaţie. Gradul de rezistenţă depinde de gradul de maturare a lăstarilor și de condiţiile în care decurge călirea. O mare importanţă o au măsurile agrotehnice care contribuie la maturarea mai bună a lemnului: încărcătura optimă cu ochi la tăiatul în uscat, încorporarea îngrășămintelor de potasiu (K2O), protecţia fitosanitară, recoltarea strugurilor la maturarea deplină comparativ cu supramaturarea. Gerurile de iarnă afectează mugurii și lemnul, iar primăvara sunt mai predispuse vătămării straturile cambiale.
 
Diferite organe ale viţei de vie sunt afectate la diferit nivel al temperaturilor negative, și anume:

• frunzele sunt vătămate la -3-5oC, boabele verzi la -2-3oC, boabele maturate la -3-4oC, lăstarii verzi și frunzele tinere la -1oC, inflorescenţele la 0oC;
• mugurii puţin înfloraţi la -3-4oC, ochii de iarnă la -18-20oC, lăstarii maturizaţi la -22oC;
• lemnul multianual la -22-25oC;
• rădăcinile soiurilor europene la -3-7oC; rădăcinile soiurilor rezistente la filoxeră la -8-10oC.

 

S-au stabilit 3 grade de vătămare, din cauza gerului, a butucilor:

1. vătămare puternică – dacă sunt vătămate părţile multianuale ale butucului, secţiunea lăstarului are culoare cafenie, pe părţile multianuale apar crăpături din cauza gerului;
2. vătămare medie – părţile multianuale sunt nevătămate, cele anuale – liberul și lemnul sunt vătămate, iar cambiul – nu;
3. vătămare slabă – parţial sunt vătămate coardele anuale, în ochii de iarnă sunt afectaţi mugurii principali.

 
Un mare pericol pentru viţa de vie îl reprezintă îngheţurile de primăvară și toamnă. Soiurile de viţă de vie la care mugurii se deschid târziu sunt cele mai rezistente la ger.
 

Măsurile de prevenire și de luptă cu gerurile din timpul iernii:

1) soiurile cu rezistenţă sporită la ger se amplasează pe terenurile unde mai frecvent au loc îngheţuri;
2) se efectuează reţinerea zăpezii, care prelungește termenul de desfacere a ochilor de iarnă;
3) se dezgroapă mai târziu, dacă aceasta nu contribuie la putrezirea ochilor de iarnă;
4) se efectuează irigarea plantelor înainte de umflarea ochilor de iarnă, care contribuie la micșorarea temperaturii solului, frânarea activităţii rădăcinilor și deschiderea mugurilor.
 
Bibliografie: BUNELE PRACTICI DE CREŞTERE A FRUCTELOR, STRUGURILOR ŞI POMUŞOARELOR ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE