Continuăm să vă prezentăm detalii despre fiecare operațiune în parte.
Tăierea inelară. Această lucrare se mai numeşte incizia inelară sau inelarea şi presupune scoaterea unei porţiuni de scoarţă în formă de inel, cu lăţimea de 3–4 mm, fie de la baza a 1-2 corzi de rod (inelarea se face sub primul lăstar cu rod, la curbura coardei cu prima sârmă a spalierului sau cu aracul), fie la câţiva lăstari fertili (sub prima inflorescenţă, de la bază).
În acest caz se aleg câţiva lăstari, dintre cei mai viguroşi şi situaţi spre vârful coardelor, deoarece aceştia nu mai pot fi folosiţi drept coarde de rod în anul viitor. Pe lăstarii incizaţi, deasupra inelului scos, se va lăsa numai un singur strugure. Dacă sunt mai mulţi struguri, restul se vor îndepărta cât mai timpuriu.
Există foarfece special de inelat (incizoare), dar, în lipsa acestora, se poate folosi cu multă atenţie şi briceagul de altoit. Este indicat ca lucrarea să se facă numai la butucii viguroşi de soiuri de masă (Afuz-Ali, Bicane, Muscat de Hamburg, Cardinal etc.), termenul optim de executare fiind imediat după scuturarea florilor (către sfârşitul lunii iunie).
În urma acestei operaţii, se hrăneşte mai bine porţiunea de coardă sau lăstar situată deasupra inciziei şi deci se grăbeşte coacerea strugurilor cu 10-15 zile. Totodată, creşte volumul, greutatea boabelor şi strugurilor, se îmbunătăţesc aroma, gustul şi coloritul acestora.
Din cauza vântului, precum şi a greutăţii strugurilor, lăstarii incizaţi se pot rupe cu uşurinţă, de aceea odată cu inelarea lăstarii respectivi se vor lega de sârma spalierului sau de araci. În acelaşi scop, se poate practica şi inelarea sub formă de strângere a lăstarului (sub prima infl orescenţă) cu rafi e, tei sau inele de material plastic. Inelarea făcută în felul acesta nu produce leziuni lăstarului.
De reţinut: pe lăstarul inelat se va lăsa un singur strugure, ceilalţi se vor îndepărta cât mai degrabă.
Desfrunzitul. Operaţia este indicată mai ales în anii cu toamne ploioase, la soiurile de masă, contribuind la îmbunătăţirea coloritului boabelor, precum şi la soiurile cu struguri albi, la cele a căror boabe se colorează neuniform (Cardinal, Coarnă neagră, Muscat de Hamburg etc.). Lucrarea constă în îndepărtarea cu mâna a câtorva frunze bătrâne de la baza butucului, care umbresc strugurii. Numărul de frunze înlăturate este de 3-5 pentru fiecare ciorchine, ceea ce reprezintă 10–30% din totalul frunzelor aflate pe butuc. Desfrunzitul este bine executat când butucului i se asigură pentru struguri o lumină difuză. Deci, strugurii nu trebuie să rămână expuşi la acţiunea directă a razelor solare, care poate provoca arsuri şi pete pe pieliţa boabelor.
Termenul optim de executare este la intrarea în pârgă a strugurilor sau cel târziu cu 2-3 săptămâni înainte de cules. În cazul viţelor conduse pe tulpini înalte, desfrunzitul este indicat la forma de pergolă, unde umbrirea frunzelor este mai puternică.
Împungerea (însăcuirea) ciorchinilor. Operaţia este indicată la unele soiuri de masă (Perla de Csaba, Ceauş, Afuz-Ali etc.) şi constă în însăcuirea strugurilor în pungi de pergament care se leagă la bază. Strugurii care se împungesc sunt feriţi de atacul dăunătorilor, iar boabele capătă o culoare uniformă, aurie, fără pete sau arsuri. Pieliţa este fragedă, iar pulpa crocantă. Termenul optim de executare a acestei lucrări este la intrarea în pârgă a strugurilor.
Scurtarea vârfului inflorescenţelor (ciorchinilor). Este ştiut că boabele plasate spre vârful ciorchinelui se dezvoltă mai slab, rămân totdeauna mai mici, mai puţin coapte şi mai neuniform colorate. Acest neajuns, la strugurii de masă, se poate înlătura prin suprimarea, după înflorit, a unei părţi din vârful inflorescenţei, cu o porţiune din axul central, precum şi a unor porţiuni din aripioarele laterale.
Cum anume? La soiurile cu vârful mult alungit (Afuz-Ali, Regina viilor, Perleta etc.) se recomandă să se îndepărteze circa ½ din lungimea inflorescenţei, precum şi până la 1/3 din lungimea aripioarelor. La soiurile cu vârful mai puţin alungit şi cu inflorescenţele ramificate (de exemplu Muscat de Hamburg), se îndepărtează mai puţin (până la 1/3 din lungimea infl orescenţei) şi a aripioarelor. Datorită acestei lucrări, care se face cu o forfecuţă inoxidabilă sau chiar cu unghia, boabele devin mai mari, mai uniforme, mai bine colorate, iar strugurele are un aspect atrăgător.
Bibliografie: Revista „Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia”
Vedeți și:
OPERAŢII ÎN VERDE LA VIŢA-DE-VIE. Cum se fac corect în funcție de soi?
OPERAŢII ÎN VERDE LA VIŢA-DE-VIE. Normarea inflorescenței. Cârnitul