Ceea ce am văzut în Italia se deosebea radical de vinificația noastră tradițională. M-a nedumerit mai întâi o zdrobitoare de struguri care separa rugurele, astfel, în cadă ajungea numai bobița. Am adus o astfel de zdrobitoare și la Vadul-Leca. Sătenii au rămas nedumeriți, iar ulterior unii și-au comandat prin rudele lor asemenea ustensilă. M-a mai impresionat tratarea sistemică contra bolilor, faptul că cercetarea se aplică la orice pas, își amintește Anatolie.
Ajuns acasă după peregrinări prin străinătăți, a dorit să se ocupe de prepararea cașcavalului. S-a răzgândit, fiindcă i s-a părut că a face o vinărie e mult mai interesant pentru o viitoare afacere.
În Italia, am văzut cum fiecare își fabrică și promovează un vin al său. Nu este neapărat să fie o afacere – ei lucrează din plăcere. Dacă ați fi văzut cum se face cupajul, adică cum îmbini mustul diferitor soiuri de struguri pentru a obține o aromă aparte. Credeți-mă, aci imaginația și fantezia nu mai cunosc granițe, remarcă Anatolie.
Butași a adus tot din Italia, unde i-a găsit la o firmă specializată. În 2005 a adus prima partidă, iar în 2007 – a doua partidă. A plantat vie de soiuri tehnice Pinot, Chardonnay și totodată, struguri de masă. Dar în iarna lui 2010 plantațiile au fost lovite de înghețuri, care au compromis practic întreaga suprafață.
Acolo, toamna târziu, via se îngroapă spre a fi protejată de înghețuri. Eu, la rândul meu, am crezut că va trece cumva. Dar nu a fost să fie. Când m-am dus în primăvară, am văzut că corzile nu sunt roze, dar cenușii. Băieții mei, toți trei, când m-au văzut, au alergat acasă să-i spună mamei lor în ce stare sunt. Dar mi-am revenit cumva, am chemat niște specialiști, care m-au sfătuit că ar fi mai bine s-o tai.
Dar nu am tăiat-o. Am tăiat lozia fără viață, am scos-o de pe sârmă, am ridicat tulpina doar până la 50 de centimetri, acum lucrez cu ea. La început făceam vin pentru consum propriu, iar începând cu 2018 am început să îmbuteliez în sticle. Acolo, în Italia, am văzut procesele de fermentare, de la cules și până la tăiatul în uscat. Astfel, de cinci ani ne ocupăm nemijlocit numai de prepararea vinurilor. Este greu de făcut, dar este foarte bun. După ce am obținut medalia de argint (la o expoziție în Elveția, n.r.), vin cu camionul să mi-l ia din depozit. Dacă mai ținem cont că în R. Moldova este puțin Pinot Noire, apoi este un avantaj. Soiul are zahăr mult, atât doar că trebuie să culegi strugurii la timp și să-i dai la procesat, ne explică Anatolie.
Cei trei feciori l-au ajutat să dezvolte afacerea. Au căutat pe internet proiecte și alte posibilități de consultanță, pentru că indiferent de cât de reușită ar fi experiența italiană, în condițiile R. Moldova, fără alte subtilități, din această experiență se poate alege praful. Așa Anatolie a câștigat un proiect, iar ulterior, un tehnolog a venit acasă la el pentru a-l ajuta și instrui.
Am adus vase de 600 de litri din inox alimentar, am utilat camere și beciuri cu temperatură constantă, dar mai întâi m-am făcut membru al Asociației Micilor Producători Agricoli. Am totul acasă, nu a fost nevoie să mai găsesc alte încăperi. La o adică, prepararea vinurilor acasă este o tradiție veche, numai că s-a uitat de ea, spune vinificatorul.
Anatolie Dumitraș are trei fii – Ion, Ștefan și Tudor. Toți trei s-au familiarizat cu activitatea în gospodărie de mici.
Acum suntem prezenți la toate expozițiile și târgurile din Republică. Este un succes, dar a trebuit să muncim mult. Vinăria sau chateau, cum vreți să le numiți, semnifică renașterea vinificației autohtone prin vinuri în care producătorul depune suflet, remarcă Anatolie.
Vinăria familiei Dumitraș produce vinuri albe, roşii și rose seci. Toate sunt păstrate în vase de inox până la îmbutelierea propriu-zisă.