CIOBĂNAȘ CU 300 DE OI ȘI TREI TONE DE BRÂNZĂ. Of-ul unui oier din sudul Moldovei, AICI

Of-ul unui oier din sudul Moldovei, zona Cahul, ar fi trebuit să zguduie anumite instituții ale statului care se îngrijesc de agricultori și crescători, dar seismul nu s-a produs. Încă. Deși toate mediile au pus pe post știrea despre situația zootehnicianului de la Sud, au difuzat reportaje, au relatat-o ca pe un fapt divers, reacțiile autorităților nu au urmat. Și asta în ciuda faptului că acest caz elucidează clar problema agrar-națională. 
 
Vorba e că omul are acasă tone de brănză și nu are ce face cu ea, deocamdată o ține în putini. La Cimișlia au fost filmate tone de ceapă aruncate la gunoi. La Orhei, un fermier ar da tone de mere la preț de… cât te lasă inima. 
 
Domnul Petru, acel oier de la Cahul, devenit celebru în televizoare spune că are în depozit 3, 5 tone de brânză și este foarte supărat pe autorități. El zice că acestea nu mișcă un deget pentru a ajuta fermierii. Ceea ce mărturisește domnul crescător de animale e strigător la cer:
 
“Nu poți să reziști și să acoperi toate cheltuielile cu prețul de 50-60 de lei per kilogram. Prețurile au crescut de câteva ori, de aceea a crescut și cel pentru brânza de oi. Angro aș putea s-o dau măcar cu 65 de lei per kilogram, prețul de acum 20 de ani. Magazinele din țară sunt pline cu brânză de import, iar a noastră stă în zer, în cămară. UE ne-a dat bani ca noi, fermierii, să ne asociem, iar autoritățile un deget nu au mișcat pentru a ne ajuta și asta e cel mai dureros. Ne oferă permisiune să facem brânză, însă nu ne dau acte ca să o putem vinde”.
 
A propos, prețul unui kg de brânză de oi la piață se ridică la cca 80-90 lei. În supermarket însă telemeaua ajunge până la 110-120 lei.
 
Magazinele din țară, pline cu brânză de import
 
Un alt oier din părțile Cahului spune că trăiesc în speranța că vor ajunge în luna august, când tot ăștea din diasporă vor veni și vor cumpăra brănza, ei au bani și au poftă de brânză moldovenească. Ai noștri de pe loc preferă cașcavaluri cu borți și tot felul de brânzeturi străine care-s mai ieftine și mai ticsite cu gustative. Ce vreți de la om, dacă brânza bulgărească costă 40 de lei kilogramul? Sau zahărul ucrainesc de contrabandă, care e mai ieftin cu o treime… Peștele caută ape curate, iar omul ce-i mai ieftin. Așa-i de când lumea și pământul. Altceva ar fi dacă statul ar elabora niște politici, prin care să ne îndemne să mâncăm ceea ce creștem, apoi să ne alintăm cu delicii franțuzești.  
 
În ultima lună, parcă din senin, toate s-au scumpit. Elementar, prețul aței pentru balotarea fânului, cum ar fi, al lucernei, a crescut zilele acestea cu 300 de lei. Era 530 de lei sulul, acum e 830. Unicul argument al bișnițarului este următorul: 
 
“Ei, da cum vrei matale, dacă totul s-a scumpit, nu vedeți ce se face în jur?”. Ce să mai vorbim de motorină, prețul căreia pur și simplu îl arde la linguriță pe țăran...
 
Poate se exagerează, poate nu, dar mulți experți agricoli sunt de părerea că sectorul zootehnic, în special cel mic și mijlociu, este în cădere liberă. La sate nu mai sunt ciobanii de altădată, iar oamenii nu mai vor să crească nici măcar acele cinci mioare laie-bucălaie.