Producţia de ouă în cadrul fiecărei specii este influenţată cantitativ şi calitativ de nivelul nutritiv al alimentaţiei, de sortimentele de nutreţuri utilizate şi de calitatea nutreţurilor.
Calitatea oului este dată de masa lui, rezistenţa coji, compoziţia chimică, gust, miros, culoare gălbenuş etc. Masa oului poate fi influenţată prin alimentaţie, prin conţinutul hranei în proteine şi în special în acid linoleic.
Influenţa nivelului proteic al hranei asupra greutăţii oului este mai mare la găinile din rasele grele şi mai redusă la cele din rasele uşoare. S-a constatat că lipsa acidului linoleic din hrană determină reducerea greutăţii oului.
Citiți și: https://agromedia.md/agricultura-moderna/zootehnie/cresterea-animalelor/factori-biologici-care-influenteaza-productia-de-oua-la-pasari
Calitatea cojii este apreciată prin grosime care influenţează rezistenţa la spargere. O coajă rezistentă există atunci când grosimea acesteia este de 0,32 mm, rezistând la o presiune de 2,6-3,7 kg. La calcifierea cojii oului contribuie şi vitamina D3, prezenţa manganului şi zincului şi raportul acido-bazic din sânge în timpul formării cojii oului.
Excesul de fosfor în hrană reduce mobilizarea calciului din oase. Carenţa în calciu determină demineralizarea organismului, reducerea producţiei de ouă şi a ecloziunii, obţinerea de ouă mici cu coajă subţire sau fără coajă. Aportul ridicat de calciu dereglează absorbţia magneziului şi reduce producţia de ouă, capacitatea de ecloziune şi rezistenţa cojii.
Carenţa în NaCl diminuează apetitul, reduce asimilarea calciului, diminuează producţia de ouă, masa ouălor şi rezistenţa la spargere a cojii. Carenţa de potasiu determină reducerea capacităţii de ecloziune şi întârzie creşterea puilor. Manganul influenţează pozitiv rezistenţa cojii şi viablitatea puilor la ecloziune.
Carenţa vitaminelor şi a carotenului reduce intensitatea ouatului, capacitatea de ecloziune şi viabilitatea puilor. Aportul optim de vitamina D, favorizează creşterea producţiei de ouă, a rezistenţei la spargere a cojii şi măreşte capacitatea de ecloziune. Carenţa în vitamina E reduce fecunditatea şi determină mortalitatea embrionilor în primele zile de incubaţie. Dintre vitaminele complexului B cele mai importante pentru producţia de ouă, incubaţie şi viabilitatea puilor sunt: B1, B2, B3, B6, B12.
Culoarea gălbenuşului este influenţată de pigmenţi carotenoidici (xantofile). Aceşti pigmenţi în urma absorbţiei în tubul digestiv sunt depozitaţi în gălbenuşul de ou şi ţesutul adipos. Pentru colorarea gălbenuşului cei mai importanţi pigmenţi sunt: luteina din lucerna verde şi zeaxantina din porumbul galben. Pentru intensificarea culorii gălbenuşului se folosesc şi compuşi sintetici sau naturali cum sunt carotenoidele din boiaua de ardei.
Gustul şi mirosul ouălor pot fi depreciate prin utilizarea în hrană a făinii de peşte. Prezenţa petelor de sânge de pe gălbenuş se datorează alimentaţiei, respectiv nivelului prea ridicat de proteină din hrană, folosirea soiei crude, carenţa în clor şi vitamina A, prezenţa micotoxinelor.