În funcţie de provenienţa lor, nutreţurile se pot clasifica în trei categorii:
- furaje de origine vegetală (suculente, fibroase, boabe de cereale);
- furaje de origine animală (făinuri, laptele şi subprodusele lui);
- furaje de origine minerală (cretă furajeră, sarea de bucătărie ş.a.).
Furajele verzi
Reprezintă un component important al raţiei, mai ales vara. Se utilizează ierburile de pe pajişti, leguminoasele cultivate (lucerna, trifoi). Un kg nutreţ verde asigură 0,12-0,22 UN (315-496 kcal ED, 10-12 g PD, 4,5 g Ca, 0,7 g P, 40-50 g caroten. Furajul verde poate reprezenta 50-100% din structura raţiei pe timp de vară.
Adulţii consumă 800-1800 g/zi, funcţie de compoziţia floristică şi de provenienţă, tineretul reproducător 350-450 g/zi, 2-3 luni sau 4-5 luni 700-1000 g/zi. Aceste furaje se administrează proaspete, fără plante toxice şi fără impurităţi telurice. Trebuie săprovină de pe terenuri netratate cu pesticide sau cu îngrăşăminte azotate în exces.
Furajele fibroase
Sunt importante în furajare favorizând dezvoltarea tubului digestiv la tineret şi la adulţi şi întreţine activitatea microflorei din cecum. Este de preferat fânul de trifoi, pentru că în cazul celui de lucernă se consumă mai des frunzele producându-se mare risipă.În funcţie de compoziţia botanică şi de procentul de substanţă uscată, 1 kg fân asigură 0,40-0,60 UN şi 10-60 g PD la fânul natural; 60-90 g PD la fânul de graminee şi 90-130 g PD la fânul de leguminoase. Fânul asigură organismului necesarul de substanţe nutritive, celuloză şi un volum corespunzător al raţiei.
În sistemul de furajare cu raţii din gospodărie, pot avea o pondere de 40-50% din raţia zilnică. Consumul zilnic este de 100 g la iepurii adulţi şi în repaus; 100-150 g la femele gestante, 250-300 g la femele în lactaţie, iar la tineret 50-75 g pentru vârsta de 2-3 luni şi 100-200 g la 4-5 luni.
Furajele grosiere
Sunt folosite în furajare mai ales pentru a corecta consumul de substanţă uscată sau de celuloză şi ca măsură de igienă alimentară în cazul apariţiei enteritelor. Paiele introduse în raţie în proporţie de 20-25% diminuează valoarea biologică şi digestibilitatea substanţelor organice şi măresc ingstia de furaje. De asemenea, scade indicele de conversie a hranei.Rădăcinoasele şi tuberculiferele
Sunt furaje consumate cu plăcere datorită suculenţei lor (75-90%) şi a conţinutului ridicat în glucide uşor fermentescibile, cu toate că aportul nutriţional este redus. Se utilizează sfecla, morcovul şi varza cel mai frecvent, iar ocazional: mere, pere, napi, cartofi fierţi.Sfecla se poate administra în 300-400 g/zi adulţi şi 75-300 g /zi la tineret. Frunzele se dau în cantitate minimă, pentru că au un conţinut ridicat în oxalaţi, provocând enterite şi intoxicaţii.
Morcovul se administrează 300-400 g la femele gestante, 4-600 g la cele în lactaţie şi 200-500 g la tineret. Restul de zarzavat se poate administra în cantităţi de 200-300 g la adulţi şi 50-200 g la tineret.
Grăunţe de cereale
Se utilizează pentru ridicarea nivelului energetic al raţiilor sau pentru echilibrarea raportului energo-proteic pentru raţiile ce au în structură 40-50% fân. În sistemul gospodăresc de creştere cantitatea maximă de grăunţe este de 50 g la iepuri adulţi în repaus, 50-100 la femele gestante, 100-140 g femele în lactaţie, 50-60 g tineret 2-3 luni şi 75-100 g la tineret de 4-5 luni.Grăunţele de porumb, ovăz, grâu, orz, secară se administrează ca atare sau măcinate, participând astfel în structura reţetelor de furaj concentrat granulat cu utilizare digestivă crescută.
În sistem intensiv, grăunţele de cereale reprezintă 20-25% din structura raţiei la tineret, 40-45% la iepuroaicele gestante, 35-50% în lactaţie şi 40-45% la masculi (numai ovăz). Se mai pot folosi tărâţa de grâu în cantitate mică pentru că este laxativă.
Boabele de ole-proteoginoase şi produsele lor secundare În această categorie sunt incluse boabele de mazăre, soia, bobul precum şi şroturi şi turte de fl.soarelui, in şi rapiţă. Acestea reprezintă componenta proteicăprincipală din amestecurile furajere. Astfel, soia se administrează ca adaus în raţia iepurilor în proporţie de 21% din componenţa acestuia. La fel şi şrotul, poate reprezenta până la 25% din structura raţiilor granulate.
Şrotul de rapiţă şi floare se utilizează în proporţie mai mică, deoarece mai ales fl.soarelui are compuşi fenolici, ce se pot interfera în digestibilitatea proteinei. Şrotul se dă 30 g la adulţi şi la femele gestante, 50-70 g la femele în lactaţie şi 5-20 g la tineret.
Boabele de leguminoase, se pot administra în următoarele cantităţi: 40 g iepuri adulţi, 50-100 g la iepuroaice şi 20-30 g la 2-3 luni, 40-50 g la 4-5 luni.
Făinurile animale
Acest sortiment se administrează ca atare, rar în furajarea iepurilor şi mai ales în furajul granulat în proporţie de 2-3%. Se poate folosi făina de carne, carne-oase şi peşte în cantitate mică şi în raţiile negranulate în cantitate de 5 g/cap la iepuri în repaus, 8-10 g la femele gestante, 13-20 g la femele în lactaţie, 3-5 g -10 g la tineret.Aditivi furajeri
Rolul acestora este de a stimula creşterea. Pentru îmbunătăţirea conversiei hranei, cei mai importanţi sunt: aminoacizii, antibioticele, substanţele anticoccigiene şi antiionidantele, vitaminele, microelementele, substanţele azotate, neproteice, sintetice şi lianţi.Dintre aminoacizi sunt necesari a se introduce în furajare lizina, metionina şi triptofanul numai în condiţii diferenţiate (când se utilizează în reţete de nutreţ combinat, porumb în cantitate mare). Cerinţele minime pentru o creştere normală sunt de 6,2 g metionină+cistină şi 9,4 g lizină/kg raţie.
Antibioticele se utilizează în două scopuri: pentru a preîntâmpina infecţiile inaparente şi pentru reducerea stresului nutriţional. Se utilizează următoarele: antibiotice, clortetracicline, flavomicina, zinc-bacitracina şi virginamicina, în cantitate de 100 g/t furaj. În scop biostimulator pentru creşterea tineretului se utilizează oxitetracicline în cantitate de 10 g/t furaj. Substanţele anticoccigiene se administrează în doze de 125 ppm şi asigurăprotecţie efectivului pe timp de 20 zile.
Substanţele antioxidante au rol de a preveni oxidarea grăsimilor din furajul granulat, mărind durata păstrării lor. Sunt numeroase aceste substanţe, ca de exemplu, entoxiquimul, utilizat în 125 g/t nutreţ.
Vitaminele sintetice se utilizează ca supliment vitaminic în sistemul de creştere intensiv. Aceste substanţe se utilizează protejate cu substanţe tampon împotriva proceselor de oxido-reducere, cum ar fi vitaminele: A, D3, K3, B6, B2 şi B12.
Microelementele sunt asigurate prin premixuri minerale ca suport furajer, tărâţa de grâu sau făina de porumb degerminat, drojdii furajere sau carbonat de calciu. În practică se utilizează săruri anorganice ca surse de oligoelemente, în cantitate de 1 g/‰ în amestecul furajer.
Substanţele azotate neproteice cum este uree, se administrează în cantităţi mici, având rolul de a participa la formarea proteinei bacteriene. Lianţii se utilizează pentru furajul granularea furajului concentrat, şi mai frecvent folosită melasa (3-8%) sau bentonita de sodiu (până la 5%).
Bibliografie: IEPURI, ANIMALE DE BLANĂ ŞI VÂNAT. Costăchescu Elena