Aplicarea azotului în timpul iernii este, în mod normal, considerată o practică ineficientă. Cu toate acestea, există situații în care fermierii aleg conștient să aplice azot foarte devreme, asumându-și pierderile. În aceste cazuri, fertilizarea de iarnă nu este o tehnologie eficientă, ci o măsură de risc.
Scenariul favorabil – rar întâlnit iarna
Există un scenariu în care azotul aplicat la suprafață poate ajunge în sol: atunci când solul nu este înghețat în stratul superficial, apa are timp să se infiltreze, iar cantitatea de apă este suficientă pentru a muta azotul în jos.
Citește și: AZOT PE ZĂPADĂ SAU PE SOL ÎNGHEȚAT: De ce se pierde și cât ajunge la grâul de toamnă
În aceste condiții, o parte mare din azot poate ajunge în zona activă a solului și poate fi utilizată de cultură. Totuși, aceste situații sunt mai degrabă excepții în perioada de iarnă.
Scenariul obișnuit – apa se scurge, nu pătrunde în sol
În condițiile reale de iarnă, chiar și atunci când stratul superficial al solului se dezgheață temporar, imediat dedesubt rămâne un strat înghețat care blochează infiltrarea. Apa provenită din topirea zăpezii sau din ploi timpurii se deplasează la suprafață, transportând azotul în afara câmpului. În acest caz, nu are loc „spălarea azotului în sol”, ci „spălarea azotului din câmp”.
Structura solului influențează modul în care apa se infiltrează. Solurile lucrate convențional pot permite o infiltrare mai rapidă atunci când nu sunt înghețate profund. În schimb, solurile în sistem no-till pot favoriza scurgerea de suprafață în timpul topirii zăpezii, mai ales dacă stratul inferior este înghețat.
Aceasta înseamnă că aceeași aplicare de azot iarna poate avea eficiențe foarte diferite, în funcție de structura și starea solului.
Citește și: UREE, SULFAT DE AMONIU SAU NITRAT: Cum se comportă formele de azot iarna
Există situații în care cultura este slabă, stresată sau în pericol de a pierde înfrățirea. În astfel de cazuri, unii fermieri aleg să aplice azot foarte devreme, știind că o parte se va pierde, pentru a furniza rapid azotul care rămâne și poate ajuta cultura să supraviețuiască până la fertilizarea corectă din primăvară.
În acest context, fertilizarea de iarnă nu este o tehnologie eficientă, ci o decizie de salvare, cu pierderi asumate.
Pentru eficiență agronomică și economică, azotul se aplică atunci când solul este dezghețat și poate absorbi apa. Aplicarea iarna trebuie privită ca o excepție, nu ca regulă, și utilizată doar în situații speciale, cu o evaluare clară a riscurilor.
Autor articol: Sergiu Smocinschi, agronom, specialist în digitalizarea agriculturii
Top știri
Din aceeași categorie