MANAGEMENTUL DURABIL AL TERENURILOR. Practici de prevenire a eroziunii solului

Cele mai mari prejudicii asupra calităţii şi fertilităţii solului o au procesele de eroziune eoliană şi acvatică, care au afectat cca. 1/3 din terenurile agricole. Gospodărirea neraţională a terenurilor agricole generează creşterea suprafeţelor de terenuri erodate, perderi mari de humus şi apariţia ravenelor. Pierderea  umusului în procesul de eroziune şi dehumificare duce la reducerea fertilităţii solului şi implicit la reducerea recoltei culturilor agricole.

Eroziunea solului poate fi minimalizată prin implimentarea unui sistem de măsuri fitoameliorative şi agrotehnice de management durabil al terenurilor, care necesită a fi implementat în cadrul solamentului, dar şi pe terenurile aferente aflate în gestiunea exploataţilor agricole. Sistemul de practici fitoameliorative se întocmeşte în funcţie de riscul eminent, mărimea pantei şi culturile protectoare cultivate.

Aspecte de implementare a practicilor fitoameliorative de MDT:

Cultivarea culturilor în fâşii prevede că lucrarea solului şi toate procedeele tehnologice se efectuează numai de-a curmezişul pantei sau pe contur. Culturile cultivate în fâşii pot fi: porumb – grâu de toamnă; porumb – secară; porumb – rapiţă; floarea soarelui – soia (fasolea); soia – iarbă de Sudan; sorg – lucernă. Fâşiile alternante trebuie să fie de aceeaşi lăţime. Lăţimea fâşiilor se stabileşte în funcție de gradul de înclinare a pantei, gradul de eroziune a solului şi lăţimea echipamentelor.


 

1. CULTIVAREA CULTURILOR ÎN FÂŞII

Cultivarea culturilor în fâşii prevede alternarea culturilor prăşitoare cu cele semănate dens sau ierburi graminee şi leguminoase perene pe terenurile în pante. Culturile sunt amplasate astfel încât o fâşie de culturi prăşitoare să alterneze cu o fâşie de culturi semănate dens sau ierburi perene. Culturile cerealiere păioase şi ierburile perene asigură solului un înveliş protector, reduc eroziunea solului, sporesc gradul de infiltrare a apei, captează sedimentele şi substanţele nutritive.

Rotaţia fâşiilor de la culturile prăşitoare la cele leguminoase permite culturilor să utilizeze azotul acumulat în sol de plantele leguminoase. Această practică îmbină şi elemente de asolament, având un potenţial mare de conservare a solului.


 

2. CULTIVAREA CULTURILOR PE CONTUR

Culturile agricole se cultivă de-a curmezişul pantei, pe contur, în rânduri care înconjoară panta şi nu de-a lungul acesteia, asfel asigurând stăvilirea eroziunii acvatice. Crestele rândurilor create prin lucrarea solului şi semănatul pe contur formează sute de baraje mici.

Acestea încetinesc viteza de scurgere a apei şi sporesc gradul de infiltrare, fapt ce contribuie la reducerea eroziunii solului. Practica poate fi folosită și prin cultivarea culturilor în fâşii, unde culturile prăşitoare sunt alternate cu fâşii de ierburi perene sau cerealiere păioase semănate pe contur. Rotaţia culturii prăşitoare cu leguminoasele anuale pe contur de asemenea poate fi inclusă pentru a completa azotul solului.


 

3. FÂŞII TAMPON PE CONTUR

Fâşii de ierburi graminee şi leguminoase perene într-un câmp conturat, ce ajută la reducerea vitezei de scurgere a apei şi captarea sedimentelor şi substanţelor nutritive. Acect sistem constă în crearea unui şir de fâşii de iarbă, care se amplasează de-a curmezişul pantei pe contur, asigură reducerea vitezei de scurgere a apei şi captarea sedimentelor din fâşiile de culturi agricole de mai sus şi sporeşte gradul de infiltrare a apei. Practica este similară cultivării culturilor în fâşii, însă fâşiile înierbate sunt permanente şi mai înguste. Fâşia tampon pe contur asigură ca apele să se scurgă uniform pe întreaga suprafaţă a fâşiei de iarbă, reducând eroziunea de suprafaţă şi prin rigole.


 

4. FÂŞII DE CENTURĂ

Fâşii de ierburi perene amenajate în jurul limitelor câmpului sau în semănături de culturi prășitoare pentru reţinerea şuvoiului de apă, captarea sedimentelor şi substanţelor nutritive.

Fâşiile de ierburi perene se creează la marginile câmpului sau în semănături de culturi prășitoare, unde se produce o eroziune excesivă de suprafaţă şi prin rigole. Fâşiile de centură înlocuiesc ultimele rânduri ale culturii şi se aplică în cazul fâşiilor tampon, cultivării culturilor pe contur şi în fâşii. Ierburile graminee şi leguminoase din fâşie protejează marginile câmpului de eroziune şi oferă loc pentru întoarcerea şi circulaţia tehnicii agricole prin câmp.


 

5. FÂȘII VEGETATIVE DE FILTRARE

Fâşiile de vegetaţie includ ierburi, arbuşti sau arbori, pentru filtrarea scurgerilor de apă şi reţinerea poluanţilor până ca aceștia să ajungă în sursele de apă de suprafaţă sau potabilă.

Fâşiile vegetative din ierburi, arbuşti şi / sau arbori încetinesc sau interceptează şuvoiul de apă, captează sau asigură o reţinere temporară a unor poluanţi cum sunt sedimentele, pesticidele sau nutrienţii. Vegetaţia ierboasă reţine nutrienţii şi alţi poluanţi, protejând astfel afluenţii de apă adiacenţi. Apa filtrată intră apoi în sursele de apă principale. Arborii şi arbuştii de asemenea asigură habitatul faunei. Fâşiile vegetative de filtrare protejareză cursurille şi sursele de apă de poluarea din activităţile agricole.


 

6. ÎNIERBAREA CANALELOR DE SCURGERE

Înierbarea canalelor de scurgere include formarea şi stabilirea unei vegetaţii ierboase pe cale naturală a scurgerilor de suprafaţă pentru a preveni formarea râpelor şi ravenelor.

Înierbarea canalelor pe o cale naturală de scurgere a apei prevede crearea unui canal neted înierbat cu amestec de culturi graminee perene, fără margini abrupte. Apa curgătoare trece prin iarba canalului, vegetaţia căruia fixează solul şi previne spălarea lui, în loc de a rupe solul şi a forma o râpă mai mare. La baza canalului înierbat frecvent se instalează o gură sau un jgheab de scurgere pentru a stabiliza scurgerea apei şi preveni formarea unei noi râpe. Canalele înierbate pot fi utilizate și pentru captarea scurgerilor de apă din sistemele de control al pantei, terase, şanţurile drumurilor şi ţevile de drenaj.


 

7. CULTURI PROTECTOARE

Culturi semănate dens în toamnă cu scopul de a stopa levigarea (spălarea) azotului din stratul arabil şi de a preveni eroziunea solului în perioada rece a anului (toamnă - primăvară). Culturile protectoare sunt culturile semănate dens toamna pentru a proteja temporar solul când cantitatea resturilor vegetale este insuficientă. Culturile cerealiere, inclusiv secara, ovăzul şi grâul de toamnă, sau cele leguminoase ca lucerna, sparceta, trifoiul roşu, măzărichea se seamănă pentru a proteja temporar solul de eroziunea hidrică şi eoliană în decursul perioadei când câmpul nu este protejat adecvat împotriva eroziunii solului.

Bibliografie: GHID DE AUTOEVALUARE A PRACTICILOR DE MANAGEMENT DURABIL AL TERENURILOR