SALVIA – PLANTARE, ÎNGRIJIRE, RECOLTARE. Beneficii și utilizare

Salvie - Caracteristica generală și aspecte specifice pentru înființarea plantațiilor

Salvia sau Jaleșul  (Salvia officinalis L.) era cunoscut și utilizat ca plantă medicinală încă din antichitate, de greci și de romani, datorită beneficiilor complexe pe care le are asupra organismului uman.

Salvia officinalis este o plantă perenă, semilemnoasă, de origine mediteraneeană. Partea subterană este reprezentată printr-un rizom ramificat, lignificat, pivotant, dezvoltat în sol până la adâncimea de 1,5 m. Tulpina este lemnoasă la bază, erectă, muchiată în partea superioară, înaltă de 30—100 cm și foarte ramificată. Frunzele sunt opuse, lanceolate sau ovate, fin zimțate, uniform reticulate, cu nervuri proeminente pe partea inferioară. Florile sunt labiate, eucaliciul lung de 1-1,3 cm, bilabiat - campanulat, format din 3 sepale superioare, brune-violacee. Corola este albastră-violacee, uneori albă sau roz. Perioada de înflorire este, de regulă, luna mai iar semințele ajung la maturitate în luna iulie.

Salvie - Selectarea materialului săditor și metoda de plantare

Salvia se înmulțește prin semințe, semănate direct în câmp. Perioada optimă de semănat este cea situată în pragul iernii în luna noiembrie. Salvia solicită distanțe mai mari între rânduri. Distanța dintre rânduri poate fi de 60-70 cm, iar distanța dintre plante pe rând se recomandă a fi de 45-50 cm. Adâncimea de semănat, poate fi mai superficială în pragul iernii (1-2 cm) și mai în profunzime primăvara (3-4 cm). Cantitatea optimă de sămânță semănată se încadrează între 8-10 kg/ha, care trebuie să fie calitativă.

Salvie – Lucrări de îngrijire și menținerea plantației

Salvia este o specie perenă, care se menține în cultură 5-6 ani. În anul întâi de vegetație, ritmul de creștere al plantelor este lent și acestea formează un număr redus de lăstari, iar în cel de al 2-lea an de vegetație, plantele formează numeroși lăstari, peste 100, care se lignifică. Fiind o specie mediteraneeană, salvia manifestă cerințe mari față de lumină. Plantele cultivate în condiții de zi lungă au fost mai bogate în ulei volatil decât cele care au beneficiat de condiții de zi scurtă.

Datorită unui sistem radicular profund, salvia prezintă în general cerințe moderate față de umiditatea solului, pentru creștere și dezvoltare. La un anumit nivel, și anume la 60% din capacitatea de câmp pentru apă, umiditatea influențează favorabil acumularea uleiului volatil, reducerea umidității sub nivelul optim conduce la scăderea conținutului în ulei volatil.

Cele mai indicate pentru cultura salviei sunt cernoziomurile, soluri profunde, fertile, bogate în calcar. Nu sunt indicate solurile grele, argiloase, precum și cele cu exces de umiditate.

Fiind o specie perenă, trebuie cultivat în afara asolamentului de câmp, fiind amplasată pe parcele izolate, departe de drumuri, deoarece frunzele pubescente rețin praful. Planta poate fi cultivată pe pantele supuse eroziunii, deoarece această specie prezintă un sistem radicular profund și poate contribui la combaterea eroziunii.



Planta premergătoare trebuie să elibereze terenul devreme și să-l lase într-o stare bună de fertilitate. Cele mai indicate premergătoare sunt borceagurile, leguminoasele pentru boabe și cerealele de toamnă.

La înființarea culturii se recomandă aplicarea gunoiului de grajd bine fermentat, în doza de 30-35 t/ha, încorporat sub arătură adâncă. În timpul anului poate fi fertilizat cu mraniță și compost în doza de 10 t/ha. Pot fi administrate, sub arătură, îngrășăminte ecologice de fosfor și potasiu, calculat în dozele de 40-60 kg/ha potasiu și 60-80 kg/ha fosfor.

După recoltarea plantei premergătoare și eliberarea terenului de resturi vegetale, se execută o arătură adâncă de 28-40 cm. Arătura se execută imediat după recoltarea plantei premergătoare când există suficientă umiditate în sol sau, în caz contrar, solul se discuiește și se ară după prima ploaie, pentru a se efectua o lucrare de bună calitate.

Pregătirea patului germinativ se face printr-o lucrare cu discul, urmat de grapă, la adâncimea de 8—10 cm. Un pat germinativ corespunzător, bine nivelat și mărunțit, se pregătește și cu ajutorul combinatorului, lucrarea efectuându-se la adâncimea de 10 cm. În cazul în care solul este prea afânat, acesta se tăvălugește, limitându-se astfel adâncimea de semănat.

Lucrările de întreținere a culturii primăvara, când se conturează rândurile, se execută plivitul și prășitul cu cultivatorul prevăzut cu discuri de protecție. Când plantele formează a 3-a pereche de frunze, se răresc la distanța de 25 cm. În primul an de vegetație, creșterea plantelor fiind lentă, se impune combaterea la timp a buruienilor, efectuându-se plivitul pe rând și 3-4 prășiri mecanice între rânduri. În anii următori, lucrările de întreținere se execută în funcție de necesități. După al 2-lea an de cultivare, primăvara se înlătură lăstarii prin tăierea acestora la înălțimea de 8-10 cm.

Combaterea bolilor și dăunătorilor în sistem ecologic

Combaterea bolilor se realizează prin măsuri preventive de igienă culturală și prin stropirea vegetației cu produse pe bază de cupru sau sulf muabil admise în agricultura ecologică. Ca măsură de prevenire și măsuri de igienă culturală se recomandă respectarea asolamentului de minimum 3 ani.

Operațiuni de recoltare și post-recoltare

Frunzele de salvie ajung la maturitatea tehnică în faza de butonizare, care este considerată a fi faza optimă de recoltare a frunzelor, deoarece conținutul de ulei volatil atinge valorile cele mai ridicate.

Recoltarea se face în zile senine și în orele cu insolație maximă. În primul an de vegetație se obține o singură recoltă de frunze în luna septembrie, iar în anii următori se realizează 2—3 recolte.

La salvie se pot recolta nu numai frunzele sau lăstarii destinați pentru preparate farmaceutice, ci și planta întreagă pentru distilare, epoca optimă în acest ultim caz fiind situată la înflorirea deplină. Frunzele se recoltează manual sau prin tăiere cu cuțitul și se așază în coșuri, fără să se preseze, lăstarii se taie cu secera, iar plantele întregi se recoltează cu mașina de recoltat furaje, cu masa de tăiere reglată la înălțimea de 10—15 cm de la sol.

Conținutul cel mai ridicat în ulei volatil se înregistrează în frunzele uscate, iar producția maximă de ulei volatil/ha se obține din lăstarii uscați. Pot fi recoltate și semințele plantelor prin scuturare ușoară.

Procesarea plantelor și modul de utilizare

Uscarea materiei prime vegetale de la primele două recolte se poate face pe cale naturală la umbră, așezându-se pe o ramă cantitatea de 1,5 kg. Recolta din toamnă trebuie uscată în uscător la temperatura de 35° C. În urma uscării se realizează cca. 20—30 q herba uscată/ha, iar cea de frunze de 3-6 q frunze uscate/ha în primul an și de 6-12 q/ha în următorii ani. Produsul vegetal uscat este folosit pentru obținerea de ceaiuri, tincturi și produse farmaceutice.

Salvie – proprietăți curative, beneficii

Salvia poate fi utilizată în industria parfumurilor, ca condiment alimentar. Frunzele sunt folosite în prepararea ceaiurilor și scopuri medicinale.

Salvia are următoarele efecte: antibacterian, antispastic, antinevralgic, tonic gastric, inhibitor împotriva infecțiilor, stimulează vindecarea plăgilor, regularizează menstruația, detoxifierea sângelui.
De asemenea, salvia este și o bună plantă meliferă.

Ambalarea și păstrarea

Uleiul eteric se ambalează în vase de inox păstrate la temperatura constantă de 14-18 °C. Herba în stare uscată este ambalată în saci de pânză, baloți, cutii de hârtie care se păstrează în depozite întunecoase, bine aerisite și curate.
 

Bibliografie: GHID. Tehnologii și inovații în sectorul plantelor aromatice și medicinale în contextul schimbărilor climatice. Autori: Victor Melnic, Andrei Zbancă, Dumitru Stratan.