„În ambele cazuri nu am rezistat mai mult de câteva luni și am revenit la ideea că fiecare e util acolo unde s-a născut. Ba mai mult, nici din satul meu de baștină nu am plecat, ci continuu să fac naveta Teleșeu – Chișinău, căci acolo mi-e serviciul de bază”, spune antreprenoarea care e și profesoară de biologie.
Primul secret al doamnei fermier și profesoară
De fapt, mai întâi a devenit producătoare de mure, apoi doamna profesoară. AGROMEDIA îți povestește în detalii povestea ei de succes și începe cu un mic secret (sper să nu ne probozească Irina): numele celor doi copii ai săi este… Mura. Ei sunt cei care împreună cu bunica o ajută să îngrijească plantația care se întinde pe o suprafață de 1, 20 ha și care își are geneza în 2013.
„În acel an am plantat primul teren de 30 ari și de atunci mă tot joc cu ele. Le scot pe unele, le sădesc pe altele, și așa am ajuns să am propriul teren plin de pomușoarele de care mă leagă întreaga viață. În perioada sovietică bunica lucra la farmacie și trebuia să adune o anumită normă de plante medicinale. Mă lua cu ea pe dealuri și prin pădure și eu, unde găseam mure sălbatice, mă opream și le ciuguleam. Mai târziu, când îmi făceam teza de licență, am descoperit că există în lume mur de cultură, fără ghimpi și care ar putea fi cultivat. Și mi s-a întipărit în inimă și în cap că aș vrea să-l găsesc și să-l cultiv. Era ceva nou și părinții au privit cam sceptic ideea mea. Dar pentru că aveam deja pământul meu, am zis că voi planta ce vreau eu”, povestește Irina.
Soiurile pe care le cultivă și de ce le-a ales
Din start au existat probleme cu identificarea soiurilor. Materialul săditor l-a procurat de la noi, dar l-a eradicat la scurt timp din cauză că nu i-a justificat așteptările. Avea opt soiuri luate de la grădinari amatori și de atunci le tot spune și altora să procure material săditor de la pepiniere autorizate și specializate și care dețin certificate de calitate.
„Acum cultiv două soiuri de bază și un altul care e un hibrid dintre mur și zmeură, pe care consumatorii mei fideli l-au botezat „zmur”, plantat pe o suprafață mai mică. Murul a fost inclus oficial în Catalogul soiurilor de plante al R. Moldova prin 2010, și în categoria Tornfree, adică fără ghimpi, au fost băgate câteva zeci de soiuri, care sunt însă complet diferite. Eu am ales soiurile pornind de la calitățile gustative și proprietățile fructelor, dar am mers pe ideea unei coaceri eșalonate, ca să avem pentru o perioadă mai îndelungată și să acoperim cererea de pe piață. Primul soi, hibridul Tayberry, se coace pe la 15-20 iunie, apoi urmează Arapaho, pe la finele lui iunie, după care vine Triple Crown. Acesta fructifică vreo 50 de zile, până la sfârșit de august - mijloc de septembrie. Acuma îl recoltăm în cantități foarte mici, încă vreo 10 zile și terminăm roada”, ne spune antreprenoarea.
Ploile și bolile fungice
Plantația e în câmp deschis, dotată cu un sistem de irigare. Murele, spun unii care vor să își vândă puieții, rezistă la secetă. „Doar că nu fructifică fără apă. Avem un iaz nu departe și irigăm direct din el. Le afectează și schimbările climatice. Grindina nu ne-a bătut, că n-a căzut prin zonă, dar ploile abundente au generat în special bolile fungice și fructele cad pe jos. Tratamente fito-sanitare nici nu am avut cum să le aplicăm, că a plouat încontinuu și nici nu avea sens să le tratezi, că erau spălate. Efectuăm un singur tratament pe bază de cupru, după tăiere, toamna, cand scoatem lăstarii care au fructificat și primăvara după tăierea sanitară. Sunt preparate admise și în agricultura ecologică”, continuă fondatoarea SRL-ului POMRUBUS din Teleșeu.
Toate investițiile au fost și sunt din cont propriu, nu au apelat la granturi și subvenții. Mura o recoltează manual, se implică întreaga familie. „Eu și mama mea efectuăm toate lucrările, ne relaxează. Ea e agronom de profesie și mi-a susținut întotdeauna toate nebuniile mele frumoase. Am exportat acum câțiva ani, nu noi direct, dar din 2020 s-a stopat procesul. Pe piața locală am lucrat cu rețelele de supermarketuri, nu am rămas încântată, așa că am ales să mergem pe vânzări directe, târguri. Avem de câțiva ani contract cu o companie de procesare. Și noi mai producem gemuri, lichior, oțet, dar sunt produse hand-made, în cantități mici”, adaugă protagonista istoriei noastre de succes.
Caractere diferite, dar la fel de puternice
Mai vreți un secret? Dna Pompuș își face teza de doctor pe cultura murului. „Și ziceam, când venea vorba de productivitatea soiului, că încă nu am văzut-o pe cea indicată în cărți, adică cel puțin 20 tone per ha. Noi am recoltat 10 tone de pe toată suprafața. Aș vrea să plantez și zmeură, de fapt, chiar o voi face, însă vreau să o fac în spațiu protejat, ca să fie asigurată la maxim. Sunt plină de entuziasm, dar dacă faci o plimbare printre rândurile de mure și vezi fructele căzute pe jos, alterate, care nu pot fi valorificate, ți se rupe inima…”, își împărtășește Irina stările.
Caracterul acestor bacifere diferă de la un soi la altul. În diverse condiții, aceeași varietate se comportă altfel. Își acaparează bine teritoriul, cresc din abundență, sunt viguroase, puternice. „Profit? Nu sunt în pierdere, că mai am și activitate de bază, uneori plantația ne salvează, alteori eu cu salariul o salvez pe ea. Dar sunt tare de suflet, mi-s dragi și nu le las. Am cunoscut multă lume care a pornit să le planteze și a renunțat în următorul an. Eu mă țin cu ambele mâini de ele. Suntem compatibile”, spune Irina.
AGROMEDIA își asumă dreptul să afirme că fermiera Irina Pompuș (supranumită și Mura – n. red.) a contribuit suficient de mult la promovarea fructelor de mur, atât în rândul consumatorilor, cât și în cel al fermierilor care au început să crească această cultură. După ani de studii și acumulând un bagaj impunător de cunoștințe, a ajuns să ghideze și să consulte alți fermieri care cultivă murul sau planifică să o facă. Este și cercetător științific în domeniul cultivării plantelor medicinale în cadrul unei subdivizuni a USMF „Nicolae Testemițanu”. Deci, Irina este femeia aflată în armonie, pentru că știe să iubească. Până și o plantă, care are multă nevoie de dragostea noastră.