„Am pornit de la Cabernet și Merlot, apoi am trecut și la soiurile noastre autohtone, cum ar fi Bianca, Floricica, Muscat. La Costești e cam dificil să deții terenuri consolidate, așa că podgoriile noastre sunt în diverse locații. Câte 40, 50 ari, dar în total avem trei hectare și ceva. Știți ce m-a intrigat pe mine? Produceam struguri și-i vindeam la o fabrică de vin care ulterior a falimentat. Special sau nu, nu știm, dar banii așa și nu i-am mai văzut. După acea situație am zis că oamenii construiesc rachete, calculatoare de ultimă generație, dar noi nu vom putea produce un vin?!”, ne spune badea Mihai, pe care nu te saturi să îl tot asculți.
Patru Poloboace de Aur în cinci ani
Și au început a produce câte un pic vin artizanal, țărănesc. În 2012 a participat în premieră la Concursul Polobocul de Aur și tot atunci a și fost premiat cu primul poloboc. De aur sau nu, dar colecția a crescut și în cinci ani a adunat patru.
După trei ani, în 2015, protagonistul nostru, agronom de profesie, devine membru al Proiectului de Competitivitate, finanțat de către Guvernele SUA și Suedia.
„Un proiect colosal, și pentru producătorii mici, și pentru cei mijlocii. Pe lângă faptul că am fost ajutați cu un șir de utilaje în calitate de grant, am avut parte de mentori în vinificație. Ei ne-au susținut să trecem la alt nivel, să producem vinuri de calitate, îmbuteliate, au contribuit la promovare și astfel am căpătat statut de mic producător”, continuă dl Sava.
Și câte lucruri a aflat în acești ani! Pentru că arta vinului e plină de taine, ascunse în fiecare bobiță.
„Nici nu bănuiam că sunt atâtea. Noi făceam vinuri țărănești, l-am zdrobit, l-am fermentat și spre Anul Nou îl scoteam de pe drojdie. Dar în cazul unui vin veritabil, acesta trece prin vreo șase procese până a-l obține. În primul rând, se sedimentează mustul, un lucru pe care eu nu-l știam. Apoi se pune la fermentare mustul sedimentat, așa ies vinuri cu arome perfecte. Și încă ceva: am aflat că vinurile albe trebuie să se fermenteze la temperaturi de maxim +18 grade, ca să își păstreze întreaga gamă de caracteristici. Și dacă nu ai utilaje pentru a răci musturile când fermentează, nu poți face mare treabă, mai ales la cele albe și rose”, ne povestește micul antreprenor.
Unde-i crama? În beci.
Acum, Crama Mihai Sava produce patru vinuri albe, unul roșu, două rose și toate sunt seci. E o afacere de familie și toată munca o face el și soția. Ajutat, bineînțeles, și de fiica Ana și ginerele Grigore, care au făcut studii în România și au preferat să revină acasă, să ajute părinții. Tinerii au grijă de turiștii de la cramă.
„Nu am construit cramă, e în casa în care locuim. Nivelul întâi, unde e beciul și se afla și un garaj, l-am transformat într-o sală de degustări pentru 15 persoane. Primii turiști au venit în 2017. Am reușit mici exporturi în Praga și București. Vinul îl îmbuteliem acasă, dar uitați-vă cum facem noi: nu are sens să procuri utilajul atunci când produci până la 10 mii litri de vin pe an, că e destul de scump. Suntem membri ai Asociației Micilor Producători și închiriem de acolo utilajul pentru o zi-două. Anual producem cca 9-10 mii litri, dar îmbuteliem în jur de 3-4 mii sticle. Potențialul este de vreo 10-12 mii sticle, restul îl videm în vrac. Este multă lume care vrea vin din butoi și nu le poți schimba preferințele”, afirmă vinificatorul.
Recoltarea încă mai durează. În cazul soiurilor albe au trecut puțin peste jumate, a rămas doar Sauvignonul, celelalte sunt deja procesate. Zilele următoare vor face un Merlot rose, iar peste vreo 15 zile vor recolta și Cabernet, pentru un vin roșu „serios”.
„La recoltare se implică și cuscrii. Ei au soiuri de masă și noi participăm la strângerea lor, ei vin la noi pentru a culege soiurile tehnice. Concurența e foarte mare. Mergem la Cămara Fest, acolo lumea ne cunoaște. Să ne fie Diana Crudu sănătoasă! Face atâtea pentru noi!”, ne spune plin de recunoștință badea Mihai Sava, în familia căruia vinul preferat este Cabernet roșu sec, pentru că te revigorează (dacă știi cât să bei, că altfel riști să ajungi mai degrabă turmentat – n. red.).
„Mai avem un mic magazinaș agricol în sat, activează de 20 de ani, suntem doi fondatori. Dar arta vinului îmi aduce o satisfacție enormă!”, își încheie povestea Mihai Sava. Noi am mai avea ceva de spus: revenind la poezie, numai atunci când ți-e drag ceea ce faci, cuvântul și vinul crează un tandem perfect!