- creșterea rezistenţei la boli transmisă prin sol și rezistenţa/toleranţa la dăunători;
- creșterea toleranţei la stresurile abiotice (de exemplu, temperatura solului, secetă sau salinizarea solului ); şi
- creșterea vigorii plantelor și a roadei.
Altoirea poate îmbunătăţi, de asemenea, calitatea fructelor (de exemplu, creșterea fermităţii), deși uneori sunt raportate efecte negative (de exemplu aromă modificată, conţinut redus de zahăr).
Selectarea portaltoilor
Selectarea portaltoilor adecvaţi este un proces delicat. Este necesar să se ia în considerare nu numai problemele specifice care trebuie rezolvate prin altoire, dar, de asemenea, compatibilitatea dintre altoi și portaltoi. Prin urmare, este esenţial să se testeze plantele de portaltoi selectate la scară mică înainte de a introduce portaltoiul la o scară mai mare. Tabelul 3 oferă orientări pentru selectarea portaltoiurilor.Cucurbitaceele (pepenele verde, pepenele galben și castravetele) sunt altoite pe dovleac hibrid interspecific (Cucurbita maxima × C. moschata), cu tatarca in forma garafei (Lagenaria siceraria), tatarca cu frunze de smochin (C. ficifolia) sau alt pepene galben (Cucumis melo, sau de tip sălbatic etc.).
Unele portaltoaie de dovleac hibride interspecifice au toleranţă la răcire în plus faţă de rezistenţa la boli, dar înflorirea poate fi întârziată sau conţinutul de zahăr redus, în cazul când fertilizarea nu este gestionată în mod corespunzător. Portaltoaiele de tatarcă (cu forma garafei/ Lagenaria siceraria) au toleranţă la răcire şi sunt mai puţin viguroase decât portaltoaiele de dovleac; ele au un efect mai redus asupra calităţii fructelor și înfloririi.
Portaltoiul de castravete este, adesea selectat pentru influenţa sa asupra calităţii fructelor, deoarece anumite portaltoaie reduc depunerea de siliciu peste epiderma de fructe – sau „floare” – și, prin urmare, îmbunătăţesc calitatea fructelor. Unele portaltoaie sunt, de asemenea, mai rezistente la frig decât altele.
Portaltoaiele utilizate pe scară largă pentru altoirea tomatelor sunt, pur și simplu hibrizi de tomate (Solanum lycopersicum) sau hibrizi între tomate (S. lycopersicum) și o “rudă” sălbatică a tomatelor (de exemplu, S. habrochaites). Acestea din urmă – de asemenea, sunt cunoscute sub numele de portaltoaie hibride inter-specifice – sunt, în general, mai viguroase, dar, uneori, există lipsa uniformităţii de germinare/apariţia răsadului.
Vinetele pot fi altoite pe torvum (Solanum torvum), vinete din specia (S. melongena) și vinete stacojii (S. aethiopicum). Pentru toate culturile, în procesul de selectare a portaltoaielor trebuie să fie luată în considerare nu numai rezistenţa sporită la un stres comun de dăunători sau de mediu, ci și nivelul preconizat de vigoare a portaltoaielor în raport cu altoiul. În cazul în care portaltoaiele sunt mult mai viguroase decât altoiul, poate fi o creștere vegetativă excesiv de mare, care poate duce la o productivitate redusă (de exemplu, la tomate).
Timpul și metodele de altoire
Altoirea trebuie să aibă loc în stadiul optim de creștere a răsadurilor altoiului și celor a portaltoiului; acest lucru depinde, la rândul său, de specie și de metoda de altoire aplicată. Dacă răsadurile sunt prea mari sau prea tinere, rata de succes scade. Momentul germinării seminţelor și condiţiile de creștere sunt esenţiale pentru producerea răsadurilor optime de altoi și răsadurilor de portaltoi pentru altoire. A se vedea Figura 1 pentru un exemplu de calendar de cultivare.Bibliografie: BUNELE PRACTICI AGRICOLE PENTRU PRODUCEREA LEGUMELOR ÎN TEREN PROTEJAT ÎN ŢĂRILE DIN EUROPA DE SUD-EST