1. Solurile nisipoase sunt constituite aproape în întregime din nisip (> 85%) și prezintă un conţinut maxim de 12% praf și 10% argilă. Datorită acestui aspect, solurile nisipoase prezintă permeabilitate mare pentru apă și aer, nu au structură, coeziune și plasticitate, sunt sărace în humus și elemente nutritive, se încălzesc repede și puternic, dar sunt spulberate de vânt, prezintă fertilitate redusă. Solurile nisipoase au capacitate slabă de reţinere a apei și a substanţelor minerale și susceptibile la drenare. Ele au puţină capacitate de a transporta apă din straturile adânci prin intermediul transportului capilar – aceste soluri sunt recomandate culturilor timpurii de plante termofile și favorabile pentru cultivarea culturilor care formează rizocarpi, bulbi și tuberculi.
Pe aceste soluri pot fi cultivate: mazărea, varza de frunze, salata de căpăţână, morcovul, ridichea, reventul, sfecla roșie, spanacul, tomatele și cartofii – dar obligator va fi necesară aplicarea irigării și unui agrofond avansat de fertilizare.
2. Solurile nisipo-lutoase sunt constituite din 75–85% nisip. În cazul unui conţinut bun de humus, ele prezintă o fertilitate ridicată, sunt în general ușor de cultivat și pot stoca cantităţi considerabile de apă. Dacă aceste soluri sunt supracultivate, ele pot deveni compacte și aceasta scade capacitatea lor de a infiltra apă în perioadele umede. În condiţii uscate ele pot deveni grele și dificil de prelucrat solul. Proprietăţile fizice, fizico-chimice, mecanice și biologice ale acestor soluri sunt pretabile pentru cultivarea majorităţii culturilor legumicole, cu condiţia prelucrării regulate a stratului superficial al solului pentru a combate crusta, care este de multe ori foarte grea.
3. Solurile luto-nisipoase au un conţinut de nisip între 60–85% și de maxim 20% argilă. Vegetaţia forestieră se dezvoltă în condiţii bune pe aceste soluri. Deseori după ploaie sau irigări se formează crustă foarte tare, încât trebuie să fie spartă pentru a exclude evaporarea rapidă a apei și pentru dezvoltarea normală a sistemului radicular al plantelor. Agregarea solului este slabă.
Solurile luto-nisipoase sunt pretabile pentru cultivarea majorităţii culturilor legumicole, dar îndeosebi pentru: culturile din familia solanacee, culturile vărzoase și din familia liliaceae.
4. Solurile lutoase – fracţiile granulometrice, argilă, praful și nisipul participă la alcătuirea probei de sol în cantităţi aproximativ egale, respectiv 10–30% argilă, 15–32% praf și maxim 65% nisip. Prezintă o permeabilitate moderată pentru apă și au capacitate de absorbţie, reţinând astfel substanţele nutritive. Aceste soluri sunt mai închise la culoare și solul agregat este distinct. Agregarea scade riscul formării de cruste. Aceste soluri au o bună capacitate de a transporta apă prin capilaritate din straturile profunde, dar rata este lentă, astfel încât necesarul de apă pentru plante nu este îndeplinit prin intermediul răspândirii apei. Aceste soluri trebuie să fie arate având cantitatea necesară de apă, în scopul de a fi ușor de cultivat, dacă există un risc de formare a unor bulgări de pământ în cazul în care condiţiile sunt prea uscate, sau de pete, dacă acestea sunt prea umede.
Aceste soluri sunt pretabile pentru: culturile din familia solanacee, culturile vărzoase și leguminoase pentru boabe.
5. Solurile luto-argiloase conţin cca 42,5% argilă și cca 15–32,5% praf, având proprietăţi fizico-mecanice bune, asemănătoare solurilor lutoase. Conţinutul de humus este de multe ori mai mare decât în alte soluri minerale. Ele nu formează o crustă atunci când se usucă. Argilele grele au o capacitate foarte mare de acumulare de apă, dar cea mai mare parte a apei este strâns legată și nu este disponibilă pentru plante. În stare saturată cu apă aceste soluri pot fi lipicioase și foarte impermeabile la apă. Datorită conţinutului ridicat de argilă, conţinutul de nutrienţi este foarte mare. Argilele grele au nevoie de un grad ridicat de recompactare în jurul seminţei când acestea sunt uscate, dar nu și atunci când acestea sunt umede și plastice. Aratul lor în condiţii de umiditate este un risc pentru că acesta duce la compactarea solului.
Solurile luto-argiloase pot fi folosite în legumicultură numai dacă au un conţinut ridicat în humus şi structura bună pentru culturi de vară şi târzii de varză, conopidă și ţelină.
6. Solurile argiloase conţin un minim de 55% argilă și un maxim de 40% praf și 45% nisip. Fracţiunea granulometrică de argilă fiind dominantă, aceste soluri prezintă o permeabilitate redusă pentru apă și aer, reţin puternic apa; au o capacitate de absorbţie mare, capacitate de schimb cationic ridicată, plasticitate și aderenţă puternică. Au o fertilitate ridicată, iar pentru îmbunătăţirea proprietăţilor fizice, hidro-fizice, mecanice și de aeraţie sunt necesare măsuri ameliorative: aplicarea îngrășămintelor organice, lucrări agrotehnice efectuate la timpul optim, cultivarea în asolament a plantelor perene. În perioadele cu exces de apă aceste soluri își măresc volumul, iar în stare uscată au o contracţie puternică și se lucrează greu, necesită un consum mare de energie fiind denumite ,,soluri grele” – aceste soluri nu sunt pretabile pentru cultivarea culturilor legumicole.
Astfel, solurile mijlocii luto-nisipoase, lutoase, bogate în humus sunt cele mai favorabile culturii legumelor, iar cele mai favorabile soluri pentru cultivarea legumelor la irigare sunt solurile cu textură nisipo-lutoase (cu 75–85% nisip) și luto-nisipoase (cu nisip 60–85% și maxim 20% argilă), după tipul de sol: sol aluvial molic și sol hidric.
Cum testăm manual textura solului?
Puteţi testa textura solului Dvs. verificându-l în condiţii umede și uscate. Dacă solul este dur când este uscat și lipicios când este ud, cel mai probabil solul are o structură argiloasă. Dacă este ușor, lesne/facil de drenat și ușor de săpat, cel mai probabil solul are o structură nisipoasă sau nisipo-lutoasă. Pentru un test mai precis, luaţi o cantitate mică de sol în mână și udaţi-l. Frământaţi cantitatea de sol preluată într-o pastă netedă și apoi rotiţi-o între mâini pentru a forma un boţ de sol. Următoarele rezultate vor dezvălui textura solului:
- nu puteţi fabrica un boţ, ușor de destramă și se simt asperităţi aspre – sol nisipos;
- boţul de sol se rostogolește cu ușurinţă ca o minge, se simt asperităţi aspre, dar se destramă ușor – este un sol nisipo-lutos;
- boţul de sol se rostogolește cu ușurinţă ca o minge, dar este strălucitor când este frecat între degete și se simte asperităţi mai puţin aspre – sol luto-nisipos;
- lipicios și pietros – sol lutos, solul relativ bun pentru culturi legumicole;
- boţul de sol se rostogolește cu ușurinţă ca o minge, devine strălucitor, dar nu este pietros – sol luto-argilos;
- boţul de sol este alunecos și mătăsos – sol argilos.
Bibliografie: BUNELE PRACTICI ÎN LEGUMICULTURĂ ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE.