Coacăzul negru se conduce în formă de tufă cu 16-20 de tulpini în vârstă de 1-5 ani, crescute din zona coletului. După plantare în fiecare an componenţa tufei se completează cu 3-4 tulpini anuale bine dezvoltate pornite din zona coletului.
În anul întâi. Primăvara, până la umflarea mugurilor ramurile butaşului se scurtează la 2-3 muguri bine dezvoltaţi, dacă nu au fost scurtate similar toamna. Pe parcursul vegetaţiei de la baza plantei cresc câţiva lăstari de diferită vigoare.
În anul al doilea. Primăvara devreme pentru formarea tufei se aleg 2-4 tulpini anuale mai viguroase. Acestea nu se scurtează, fiindcă ele se ramifică bine natural. Celelalte tulpini se elimină de la bază.
În anul al treilea. Primăvara în componenţa tufei se aleg încă 3-4 tulpini anuale viguroase, pornite din zona coletului. Se păstrează intacte tulpinile de doi ani şi ramificările lor. Scurtarea acestora duce la scăderea recoltei şi reţine creşterea tulpinilor în lungime – baza recoltei pentru anii următori. Se elimină tulpinile anuale de prisos, inutile pentru formarea tufei.
În anii al patrulea – al şaselea. Primăvara, în fiecare an, după aceleaşi principii ca şi în anul trei, continuă completarea tufei cu câte 3-4 tulpini noi, pornite din zona coletului. Rămân intacte tulpinile de 2-5 ani. Se elimină de la bază tulpinile anuale de prisos care îndesesc tufa, precum şi unele ramificaţii alungite, înclinate spre orizontală. Astfel în anul şase se finisează formarea tufei. Se începe tăierea de întreţinere.
Tăierea de întreţinere
Anual, primăvara devreme, se suprimă de la bază tulpinile cu vârsta mai mare de 5 ani şi potenţial redus de fructificare. În locul lor tufa se completează cu acelaşi număr de tulpini anuale viguroase, crescute din zona coletului. Se elimină: tulpinile anuale de prisos, unele tulpini multianuale şi ramificaţii cu poziţia aproape de orizontală, precum şi cele din locurile supraîndesite.
Cu avansarea în vârstă potenţialul productiv al tufei diminuează, fructele devin mai mărunte, recolta scade. Pentru a restabili echilibrul favorabil dintre creştere şi fructificare, pe o anumită perioadă, este necesar să se micşoreze numărul ramurilor fructifere. În acest scop se elimină suplimentar 1-2 tulpini cu vârsta mai mare de 5 ani, favorizându-se creşterea şi fructificarea celor rămase.
Formarea tufei, în vederea recoltării mecanizate a fructelor, prevede ca până la înălţimea de 40 cm de la sol lăţimea ei, perpendiculară direcţiei rândului, să nu depăşească 30 cm. Pentru aceasta, pe parcursul formării tufei, tulpinile anuale se lasă pe fâşia din rând nu mai lată decât 30 cm. Până la înălţimea de 40 cm de la sol se suprimă ramificaţiile, orientate spre intervalele dintre rânduri.
COACĂZUL ROȘU
După particularităţile biologice şi de cultură nu diferă esenţial de coacăzul negru.
Lăstarii îşi finisează creşterea mai înainte decât la coacăzul negru şi formează muguri bine dezvoltaţi în partea superioară. Din majoritatea mugurilor laterali cresc ramificări scurte care evoluează în ramuri de rod. Perioada productivă a tulpinilor este mai lungă decât la coacăzul negru - 6-7 ani. Se înmulţeşte uşor prin marcotaj, în special, orizontal.
Plantele de coacăz roşu sunt pretenţioase faţă de lumină cu cerinţe moderate faţă de umiditate, preferă soluri fertile, uşoare – nisipo-lutoase, lutoase. Se utilizează soiurile: Roşu Purpuriu (România), Red Lakke (SUA), Abundent (România), Jonkleer Van Test (Olanda) ş.a.
Tehnologia înfiinţării şi întreţinerii plantaţiei de coacăz roşu, în fond, este similară cu coacăzul negru.
Unele particularităţi specifice se referă mai mult la formarea şi întreţinerea tufei. Procesul de formare a tufei se efectuează după aceleaşi principii ca şi la coacăzul negru. Dar, datorită faptului că longevitatea productivă a ramurilor este mai mare, încheierea formării tufei este mai târzie – în anii 6-7 şi în componenţa tufei sunt mai multe tulpini – circa 20 de diferite vârste. În perioada de plină producţie tulpinile se reţin până la vârsta de 6-7 ani. Apoi se suprimă de la bază şi se înlocuiesc cu acelaşi număr de tulpini anuale, crescute din zona coletului.
Bibliografie: CONDUCEREA ȘI TĂIEREA POMILOR ȘI ARBUȘTILOR FRUCTIFERI. Vasile Babuc. Ananie Peșteanu. Eugeniu Gudumac.