TULPINILE DE ZMEUR SE USUCĂ DE LA VÂRF SPRE BAZĂ: Cauze și soluții

Uscarea tulpinilor de zmeur pornind de la vârf reprezintă un simptom asociat mai multor probleme: atacul larvelor care pătrund în interiorul lăstarilor, bolile țesuturilor corticale, afectarea sistemului radicular sau întreruperea circulației sevei din cauza stresului hidric și a leziunilor mecanice.
 
Diagnosticul corect pornește de la patru elemente: vârsta tulpinii, punctul exact de unde începe necroza, aspectul interior al lăstarului și starea coletului și a rădăcinilor. Numai după această examinare se poate stabili dacă uscarea este fiziologică, entomologică, fitopatologică sau determinată de condițiile de cultură.
 
Este necesară identificarea tipului de tulpină afectat. La soiurile neremontante, tulpinile de anul al doilea, numite floricane, se usucă în mod natural după finalizarea recoltei. Îngălbenirea frunzelor și uscarea progresivă a acestor tulpini, în a doua parte a verii, fac parte din ciclul biologic al plantei. Floricanele care au rodit se taie de la nivelul solului și se scot din plantație.
 
Uscarea primocanelor, adică a lăstarilor formați în anul curent, este anormală. Aceștia trebuie să rămână viabili pentru producția următoare sau, în cazul soiurilor remontante, pentru fructificarea din toamnă. Confundarea floricanelor cu primocanele poate duce fie la tratamente inutile, fie la eliminarea tulpinilor care urmau să producă în sezonul următor. University of Minnesota Extension
 
Ofilirea bruscă a segmentului superior, urmată de uscarea de la vârf spre bază, este caracteristică atacului unor insecte ale căror larve se dezvoltă în măduva sau sub scoarța tulpinii. Acestea distrug țesuturile conducătoare și reduc transportul apei către vârful lăstarului.
 
Zona de tranziție dintre partea uscată și țesutul încă verde trebuie examinată atent. Tulpina se taie transversal și longitudinal. Prezența unei galerii în măduvă, a rumegușului fin, a excrementelor larvare sau a unei larve albicioase confirmă originea entomologică.
 
În cazul sfredelitorilor tulpinilor, vârful se ofilește de obicei în intervalul iunie–august. Partea superioară se poate curba, frunzele rămân atașate și se usucă, iar tulpina devine fragilă. Uneori, la exterior sunt vizibile cicatrice, crăpături, două inele apropiate sau o zonă ușor umflată.
 
Sfredelitorii cu corp turtit produc leziuni diferite. Larvele se hrănesc sub scoarță și pot forma galerii spiralate, determinând strangularea tulpinii. În dreptul atacului apar umflături, cicatrice sau porțiuni aplatizate. Deasupra zonei în care circulația sevei a fost întreruptă, lăstarul se usucă progresiv.
 
Pentru confirmare, tulpina nu trebuie tăiată numai la limita vizibilă a uscării. Secționarea continuă în porțiunea aparent sănătoasă până când dispare galeria, iar măduva și țesuturile vasculare revin la aspectul normal. Materialul infestat se scoate din plantație și se distruge, deoarece larvele pot continua dezvoltarea în tulpinile tăiate. Utah State University Extension
 
Bolile tulpinilor provoacă necroze și uscarea lăstarilor
Antracnoza, arsura tulpinilor și pătarea pintenilor afectează țesuturile exterioare ale tulpinii și pot conduce la uscarea porțiunilor situate deasupra leziunilor. În aceste cazuri nu este identificată o galerie centrală, însă scoarța prezintă pete, crăpături și zone necrozate.
 
Antracnoza formează inițial pete mici, circulare sau ovale, cu centrul cenușiu și marginea violacee. Pe măsură ce evoluează, leziunile se adâncesc, se unesc și pot înconjura tulpina. Țesuturile afectate se crapă, iar partea superioară primește insuficientă apă. Infecțiile severe slăbesc tulpinile și favorizează ruperea lor.
 
Arsura tulpinilor pătrunde frecvent prin răni produse la tăiere, prin leziuni mecanice sau prin zone afectate de îngheț și dăunători. Necroza se extinde de la punctul de infectare, iar scoarța devine brună sau cenușie. Sub aceasta, țesutul vascular prezintă o colorație brună, distinctă de culoarea deschisă a țesutului sănătos.
 
Pătarea pintenilor afectează în special primocanele. Leziunile apar în jurul nodurilor și la baza frunzelor, inițial sub forma unor zone brun-violacee. Ulterior, țesutul devine cenușiu, mugurii sunt afectați, iar porțiunile laterale nu se mai dezvoltă normal. În plantațiile dese și umede, leziunile pot conflua și slăbi tulpina.
 
Atunci când nu există galerii sau necroze clare pe tulpină, trebuie verificat sistemul radicular. Infecțiile cu Phytophthora afectează rădăcinile și coletul, reducând alimentarea cu apă a plantei. Primele simptome vizibile pot fi pierderea turgescenței frunzelor, stagnarea creșterii și uscarea vârfurilor, urmate de prăbușirea întregii tulpini.
 
La baza lăstarilor pot apărea leziuni închise la culoare, cu aspect umed. După îndepărtarea stratului exterior al rădăcinii, țesutul afectat este brun-roșcat, în timp ce o rădăcină sănătoasă are interiorul deschis la culoare. Boala este favorizată de solurile grele, apa stagnantă, drenajul insuficient și irigarea excesivă.
 
Prezența simptomelor în zonele joase ale plantației, în apropierea scurgerilor de apă sau pe porțiunile unde solul rămâne saturat susține suspiciunea de putregai radicular. În această situație, aplicarea unui tratament pentru bolile tulpinii nu rezolvă cauza. Este necesară corectarea drenajului, evitarea menținerii solului permanent umed și limitarea transportului de sol contaminat prin utilaje, încălțăminte sau apă de irigare. University of Minnesota Extension
 
Uscarea poate apărea și deasupra unei tulpini strangulate de sârma spalierului, lovite de utilaje, crăpate de vânt sau afectate prin aplicarea necorespunzătoare a erbicidelor. În astfel de situații, simptomul apare izolat și coincide cu o leziune fizică evidentă.
 
La sfârșitul lunii august, plantația trebuie verificată. Tulpinile care au rodit se elimină pentru a îmbunătăți circulația aerului și a reduce cantitatea de țesut pe care pot supraviețui agenții patogeni. Primocanele cu vârfuri ofilite se secționează pentru identificarea galeriilor, necrozelor sau brunificării vasculare.
 
Foarfeca se dezinfectează între plantele suspecte, în special când sunt prezente leziuni bacteriene sau fungice. Resturile bolnave și tulpinile cu larve nu se lasă între rânduri. Îndepărtarea lor este importantă pentru reducerea sursei de infecție și a populației dăunătorilor din sezonul următor.
 
Aplicarea unui produs fitosanitar fără identificarea cauzei poate fi inutilă. Larvele aflate deja în interiorul tulpinii sunt dificil de atins prin tratamente aplicate la exterior, iar putregaiul radicular nu poate fi controlat prin produse destinate bolilor foliare. Orice tratament trebuie ales dintre produsele omologate pentru zmeur în Republica Moldova și aplicat conform etichetei, ținând cont de stadiul culturii și intervalul până la recoltare.