FORMAREA COROANEI VAS ÎNTÂRZIAT LA VIŞIN. Tăieri în uscat şi în verde

08 mar 2023
Descrierea coroanei vas întârziat

Se mai numeşte şi piramidă întreruptă deoarece seamănă cu piramida neetajată tăiată după formarea primelor 3 şarpante. Se recomandă mai ales la speciile sâmburoase şi mai rar la măr şi păr altoite pe portaltoi viguroşi.

Caracteristici:
  • trunchi de 60 cm;
  • ax scurt de 60-90 cm, pe care se prind în spirală 3 şarpante (pot fi 4 la combinaţiile soi-portaltoi de vigoare mare), distanţate la 25-30 cm;
  • fiecare şarpantă prezintă 3-4 subşarpante distanţate la 50-70 cm;
  • înălţimea coroanei se limitează la 3,5-4,0 m.
Pentru vişin a fost aleasă coroana vas întârziat datorită următoarelor avantaje:
  • este o formă de coroană intermediară între vas şi piramidă, luând de la prima avantajele centrului deschis care permite o bună intercepţie a luminii, iar de  a a doua axul pe care şarpantele se inserează neetajat, ceea ce asigură fiecărei şarpante un spaţiu mai mare de dezvoltare;
  • se formează relativ simplu şi repede faţă de alte forme de coroană recomandate la vişin;
  • poate fi formată şi cea de-a 4 şarpantă în cazul combinaţiilor soi-portaltoi viguroase.
În scopul stimulării intrării timpurii pe rod, al garnisirii uniforme a elementelor de schelet şi al formării unei coroane echilibrate ne-am propus formarea coroanei vas întârziat mai ales prin tăieri în verde şi prin schimbări ale poziţiei ramurilor (dresări, înclinări).



ANUL I

În perioada de repaus:
  • după plantare se scurtează varga la 30-40 cm peste înălţimea stabilită pentru trunchi (90-100 cm în funcţie de vigoarea soiului);
În perioada de vegetaţie
  • când lăstarii au 10-15 cm lungime (luna mai) se aleg 2 distanţaţi la 25-30 cm pentru formarea primelor două subşarpante, primul la aproximativ 60 cm de la sol, iar al doilea la 25-30 cm distanţă faţă de primul;
  • de asemenea se reţine un lăstar viguros de prelungire a axului;
  • lăstarii care concurează elementele de schelet alese sau eventualii lăstari formaţi în zona trunchiului se elimină;
  • dacă lăstarii rezultaţi nu sunt suficienţi sau nu este asigurată distanţa între şarpante, se aleg doi, unul pentru prima şarpantă şi unul pentru prelungirea axului; şarpanta 2 se va forma dintr-o ramură anticipată formată în mod natural sau prin ciupirea lăstarului de prelungire (în prima jumătate a lunii iunie).
ANUL II

În perioada de repaus (de regulă către primăvară, în luna martie): se definitivează alegerea celor doi lăstari pentru formarea primelor două şarpante, eliminându-se lăstarii care nu sunt necesari în structura coroanei;
  • se echilibrează vigoarea primelor două şarpante prin înclinare sau dresare;
  • se scurtează axul la 35-40 cm faţă de şarpanta 2 pentru a proiecta cea de-a treia şarpantă;
  • dacă lăstarii menţinuţi pentru formarea primelor două şarpante au depăşit 50-60 cm lungime pot fi scurtaţi în vederea formării primelor subşarpante.
În perioada de vegetaţie
  • se aleg lăstarii (în luna mai) necesari pentru formarea şarpantei 3, cei pentru formarea primelor subşarpante pe şarpantele 1 şi 2 şi lăstarii de prelungire a acestora, de dorit cu poziţie laterală exterioară, în scopul deschiderii unghiului de ramificare şi temperării creşterii acestora;
  • se elimină lăstarii concurenţi, iar ceilalţi lăstari care nu sunt utilizaţi în structura coroanei se răresc pentru a evita îndesirea coroanei (mai ales cei care cresc către interiorul coroanei) sau se ciupesc (în prima jumătate a lunii iunie) în scopul garnisirii elementelor de schelet cu semischelet şi ramuri de rod (mai ales în cazul soiurilor Schatenmorelle şi Nana care fructifică preponderent pe ramuri plete);
  • dacă creşterea şarpantelor 1 şi 2 nu a fost suficientă (peste 50-60 cm) pentru a fi scurtate în perioada de repaus în vederea formării de subşarpante, acestea se vor forma din eventualele ramuri anticipate apărute în perioada de vegetaţie sau prin ciupirea prelungirii acestora când ajung la dimensiunea cerută (nu mai târziu de 15 iunie).

ANUL III

În perioada de repaus
  • prin scurtarea şarpantelor se proiectează a doua subşarpantă pe şarpantele 1 şi 2 şi prima subşarpantă pe şarpanta 3;
  • pe ax se lasă, temporar, o prelungire care se va ciupi repetat în perioada de vegetaţie (la cca. 25-30 cm) pentru a favoriza consolidarea poziţiei şarpantei 3 la un unghi de 45-55° faţă de verticală (dacă prelungirea axului ar fi eliminată, şarpanta 3 va avea poziţie terminală şi urmare va avea tendinţa de a reface axul, crescând viguros şi aproape de vertical);
● În perioada de vegetaţie
  • se aleg lăstarii necesari formării structurii coroanei (subşarpantele proiectate prin scurtările făcute în perioada de repaus);
  • lăstarii de prelungire a şarpantelor trebuie să aibă poziţie laterală exterioară;
  • se elimină lăstarii concurenţi, verticali, precum şi, cei cu poziţie interioară care îndesesc coroana;
ANUL IV

Se continuă formarea subşarpantelor prin scurtarea şarpantelor în perioada de repaus şi alegerea lăstarilor în perioada de vegetaţie. În perioada de vegetaţie se continuă cu ciupiri în verde a lăstarilor care nu au ramificat şi nu fac parte din structura permanentă a coroanei, şi cu eliminarea creşterilor viguroase şi a celor care îndesesc coroana.

Bibliografie: ÎNFIINŢAREA ŞI ÎNTREŢINEREA PLANTAŢIILOR DE PRUN, CIREŞ, VIŞIN, COACĂZ NEGRU ŞI CĂPŞUN
 
 
loading ...