Organizarea și pregătirea terenului
Vişinul, ca şi cireşul este o specie care are nevoie de multă lumină, evitându-se plantarea pe văile înguste dintre dealuri sau pe versanţi cu expoziţie nordică sau nord-vestică. Fiind o specie cu o plasticitate ecologică mai mare decât a cireşului, vişinul valorifică mai bine terenurile cu soluri mai puţin aerate. Se poate cultiva cu succes în special în zonele colinare, pe platouri sau pe versanţi cu pante de până la 12-15% , dar şi în zonele plane mai joase.Sisteme de cultură
Pentru vişin se recomandă două sisteme de cultură, cultura clasică cu pomi altoiţi pe portaltoi de vigoare mai mare (ex. Vişinul franc, V.V. 1), cu distanţe de plantare orientative de 5x4 m (500 pomi/ha), şi cultura intensivă cu pomi altoiţi pe portaltoi de vigoare mică (ex. V.G. 1, IP-C), la distanţe de plantare de 4x3m sau 4x2m fără mijloace de susţine a pomilor. Deşi se consideră că vişinul este o specie cu rezistenţă mai mare la deficitul de umiditate în sol, o cultura performantă a vişinului necesită sistem de irigare care se instalează odată cu plantarea pomilor, iar sistemele antigrindină sunt recomandate pentru zonele unde riscul grindinei are o frecvenţă justificată economic.Plantarea vişinului este de preferat să se facă toamna după căderea frunzelor , iar plantarea de primăvară se face numai când nu a fost posibilă plantarea în toamnă. Materialul săditor trebuie să provină din pepiniere autorizate, care să garanteze autenticitatea soiurilor şi standardele pentru calitatea pomilor, iar la manipularea şi plantarea pomilor trebuie să nu se rupă mugurii. Vişinul, ca şi cireşul este sensibil la fenomenul de oboseală a solului şi nu se recomandă plantarea după el însuşi pe acelaşi teren. Majoritatea soiurilor de vişin sunt autosterile, dar există şi soiuri intersterile sau autofertile, motiv pentru care pentru alegerea soiurilor ce vor fi plantate într-o livadă este absolut necesară o documentare prealabilă cumpărării materialului săditor.
Stabilirea distanţelor de plantare trebuie să aibă în vedere vigoarea portaltoilor pe care sunt altoiţi pomii, forma de coroană proiectată, vigoarea soiurilor şi fertilitatea naturală a solului. După pichetarea terenului, gropile de plantare se execută mecanizat sau manual la dimensiunile orientative de 40/40/40 cm. Direcţia rândurilor de pomi este bine să fie N-S pentru ca pomii să poată recepta cât mai multă lumină. La plantarea fiecărui pom, la administra 10-12 kg de gunoi de grajd fermentat amestecat cu sol, sau 50-60 g s.a. de îngrăşăminte chimice cu azot, iar udarea cu 8-10 l de apă/pom este opţională la plantarea de toamnă în funcţie de starea de umiditate momentană a solului şi obligatorie la plantarea de primăvară.
De asemenea, ca pentru fiecare pom altoit, foarte importantă este adâncimea de plantare a pomilor care trebuie să fie cu punctul de altoire la cel puţin 5-10 cm deasupra nivelului solului pentru a se putea imprima vigoarea de creştere specifică portaltoiului folosit şi pentru a evita creşterea unor rădăcini din altoi.
După plantarea pomilor, întreţinerea s se întreţin ca ogor negru în primul an de la plantare prin discuiri repetate care să distrugă buruienile şi să afâneze superficial solul. Sub rândurile de pomi, pe o bandă cu lăţimea de 1-1,4 m, solul se menţine curat de buruieni prin frezare cu freza cu palpator purtată pe tractor şi (sau) prin erbicidare cu erbicide sistemice totale aplicate cu lăncile cu apărătoare de jet pentru pomi, când buruienile sunt de 15-20 cm.
Tehnica formării coroanelor la vișin
După încheierea lucrării de plantare, se proiectează forma de coroană stabilită pentru plantaţia respectivă. Dacă pomii plantaţi au ramuri anticipate pe trunchi pe porţiunea de 60-80 cm de la sol, acestea nu se taie (eventual se răresc dacă sunt mai mult de 6-7 ramuri). Dacă pomii nu au ramuri anticipate, varga se scurtează la 80 cm de la sol. Viitoarele ramuri care vor forma coroana vor fi cele crescute pe porţiunea de 60-80 cm la sol.Şi la specia vişin sunt necesare tăieri anuale în uscat şi în verde, indiferent de sistemul de cultură şi de vigoarea pomilor.
Forme de coroană recomandate pentru vișin
Dintre formele de coroană cunoscute, pentru plantaţii unde se folosesc portaltoi mai viguroşi se recomandă piramida etajată piramida mixtă sau vasul ameliorat. Pentru plantaţii cu vigoare mai mică se recomandă tufa-vas sau fusul.
Modul de formare al coroanei de tip Piramidă etajată este acelaşi cu cel descris la specia cireş, cu unele mici deosebiri privind caracteristici care ţin de talia pomilor şi de distanţele dintre etaje, care la vişin sunt puţin mai mici decât la cireş
- ax puternic pe care se inserează 3-4 etaje distanţate la
- fiecare etaj este format din 3-4 şarpante dispuse în jurul axului, în spirală, formând unghiuri de divergenţă de 90 120°, înclinate la 50-55° (unghi de ramificare) şi distanţate la 8-12 cm una de alta;
- fiecare şarpantă are 3-4 subşarpante, dispuse bilateral altern, distanţate la
- după consolidarea ultimului etaj axul se suprimă, limitând înălţimea la 3,5-
Pentru vişin se poate folosi şi coroana de tip piramidă mixtă, cu primul etaj de ramuri la acelaşi nivel, urmat de ramuri de schelet dispuse altern pe axul pomului.
Piramida neetajată este mai greu de format la vișin din cauza faptului că aproape toate soiurile au tendinţa naturală de a creşte în etaje.
Vasul ameliorat. Caracteristicile şi modul de formare al acestui tip de coroană sunt redate la specia prun, cu atenţionarea că vişinul ramifică mai abundent decât prunul şi sunt necesare mai multe răriri în coroană, pe fiecare şarpantă.
Tufa – vas. Caracteristicile şi modul de formare sunt redate la specia cireş şi sunt valabile şi pentru vişin.
Coroana fus are aceleaşi caracteristici şi principii de formare şi întreţinere ca şi la specia cireş. Acest tip de coroană se poate folosii în plantaţiile intensive de vişin altoit pe portaltoi mai puţin viguroşi.
Bibliografie: POMI. ARBUȘTI FRUCTIFERI. CÃPȘUN. Ghid tehnic și economic