Iepurii produc pagube mari prin roaderea mugurilor, ramurilor, scoarței pomilor tineri, până la înălțimea la care ajung. Cu cât stratul de zăpadă va fi mai înalt, cu atât și porțiunea vătămată va fi la o înălțime mai mare, pagubele fiind astfel mai grave. O formă foarte gravă a atacului produs de iepuri este atunci când aceștia rod scoarța trunchiului în porțiunea de la bază sau a ramurilor. Rozătura începe de jos în sus, din apropierea solului (sau a nivelului zăpezii), acoperind porțiuni înalte de 30 și chiar 40 cm.
Rozăturile de iepuri se recunosc după cele 2 urme ale dinților incisivi care se adâncesc mai mult decât ceilalți. Urmările daunelor produse de iepuri diferă în funcție de gravitatea rănilor. Cu cât acestea sunt mai mari și mai adânci, cu atât pomul va suferi mai mult.
Pomii roși de iepuri se dezvoltă foarte slab și pier în scurt timp, dacă rănile nu au fost tratate. Vindecarea rănilor produse de iepuri se face în funcție de gravitatea atacului, vârsta pomului, etc. Astfel, în cazul în care pomii tineri au fost complet rupți, ca urmare a rosăturii, sau rupți de vânt sau de zăpadă, se va tăia oblic tulpina, sub punctul de rupere, deasupra locului de altoire, după care țesutul netezit se va acoperi cu ceara de altoi. De asemenea acești pomi pot fi înlocuiți cu alții noi.
Protejarea pomilor din plantațiile tinere se face prin învelirea tulpinii cu diferite materiale (plasă metalică împletită, plasă de plastic, hârtie, etc.). Ca mijloc de luptă împotriva iepurilor îl constituie badijonarea (ungerea) pomilor cu folosirea substanțelor aderente pe scoarța lor, respectiv au un gust și miros neplăcut, respingând iepurii. Aceste substanțe ce se utilizează cu scopul de a respinge iepurii sunt numite „iepurefuge”. Există mai multe metode de pregătire a lor:
- 400 grame de clei de tâmplărie, 12 litri de apă, 10 kilograme de cretă mărunțită (pentru îngroșarea amestecului) și o lingură de naftalină dizolvată în 200 grame de ulei de in.
- în 10 kg de vopsea „Sadovaia” pentru pomi se adaugă 400 g de creolină.
Badijonarea pomilor se aplică pe tulpini și baza ramurilor mai groase la înălțimea de 50–60 cm și se efectuează toamna târziu după căderea frunzelor, înainte de căderea zăpezii. Este important ca temperatura aerului să nu fie sub 0 °C, la aplicarea lor, deoarece în caz contrar aceste mixturi devin mai vâscoase și sunt foste greu de aplicat. Totodată badijonarea pomilor duce la înlăturarea vătămărilor termice ale trunchiului ca rezultat al variațiilor de temperatură din timpul iernii.
Pentru a evita însă daunele produse de iepuri, se recomandă ca livezile să fie împrejmuite cu plase de sârmă groasă de 2,5 mm și cu ochiuri până la 5 cm în diametru. Înălțimea plasei de sârmă trebuie să fie de 2,0 m, iar partea inferioară a plasei trebuie să fie îngropată la 20–30 cm și curbată în afară, pentru a se opri pătrunderea acestor animale chiar și în iernile cu multă zăpadă.
Pe lângă iepuri în livezile tinere o daună majoră o aduc și șoarecii, deoarece rod rădăcinile și scoarța pomilor de jur-împrejur din apropierea solului, acoperind porțiuni înalte de la 2 cm până la 7 cm, ceea ce duce la uscarea lor. Momentul optim pentru începerea tratamentului de combatere a șoarecilor este atunci când se depistează o densitate de cinci-șase colonii la un hectar de livadă. Depistarea densității de șoareci se face în perioada când vegetația este redusă, adică toamna și primăvara. Lupta împotriva lor se poate face prin așezarea momelilor otrăvite.
Bibliografie: Producerea cireșelor. Manual tehnologic. Ananie Peșteanu, Eugeniu Gudumac, Lynn E. Long, Marlene Long