Privit în ansamblu, când păstrăm toate tulpinile fructifere (din anul unu și doi) avem o producție mai mare dar de calitate mai slabă și recoltarea este mai dificilă. Mulți fermieri preferă să renunțe la producția de vară de pe tulpinile din anul doi, în favoarea unei producții mai mici, dar de calitate mai bună, obținută în perioada august-octombrie.
Dacă dorim să păstrăm întreaga producție, tulpinile de doi ani se elimină de la bază după ce au rodit, ele fiind deja uscate, iar la tulpinile anuale se elimină vârful care a rodit.
Dacă păstrăm numai producția de toamnă, recolta ușor mai mică este compensată de întreținerea mai ușoară a plantației și fructe de mărime mai mare, calitate mai bună, pagube mai mici din cauza putregaiului fructelor.
Cosirea plantelor în fiecare an este cea mai generalizată formă de taiere la soiurile remontante în toate plantațiile profesionale din Europa și din lume. În acest caz, toate tulpinile se taie la nivelul solului, în ferestrele iernii sau primăvara devreme.
Tulpinile noi vor crește în fiecare an și vor produce vara târziu, urmând a fi eliminate primăvara următoare. Acest ciclu poate continua 7-10 ani, în funcție de vigoarea soiului, textura soiului și lucrările de îngrijire aplicate.
Este important ca tulpinile să fie tăiate cât mai aproape de suprafața solului. Dacă se taie mai sus, în anul următor din muguri de la suprafața solului vom avea multe creșteri laterale care ne îndesesc plantația și vor fi o gazdă pentru numeroase boli și dăunători.
Fructele care se formează pe aceste ramuri secundare vor crea o rezervă de infecție pentru producția de fructe din toamnă. Tulpinile tăiate sunt strânse, scoase din plantație și sunt arse. Nu se recomandă ca ele să fie tocate și lăsate în plantație tocmai pentru a nu spori rezerva de boli.
Este important să știm când se fac tăierile în acest caz. Carbohidrații migrează din frunze în coletul plantei toamna târziu, iar din colet în muguri - primăvara devreme. Perioada optimă pentru tăieri este când acești carbohidrați se află în colet, deci undeva de la sfârșitul lunii noiembrie până la sfârșitul lui februarie sau începutul lunii martie.
Dacă încercăm să sintetizam pe scurt principalele avantaje pentru menținerea unei plantații de zmeur remontant, numai pentru producția de toamnă sunt:
- Un număr mai mic de ore necesar tăierilor și un management mai ușor al plantației;
- Presiunea unui număr însemnat de boli, specifice zmeurului, este mai mică asupra plantației;
- Calitatea producției de toamnă este mai bună;
- Riscul unor pagube produse de îngheț în zonele din Centrul Transilavaniei și unele zone din Moldova sunt eliminate;
- Pagubele produse de insecte, sunt multe reduse prin eliminarea rezervei odată cu tulpinile tăiate;
- Aplicarea îngrășămintelor este mai simplă;
- Întreținerea plantației, curată de buruieni se face mai ușor.
Sursa: Gazeta de agricultură