Se are în vedere, în primul rând, folosirea ca suplimente a deșeurilor de la industria de prelucrare: borhotul de bere şi alcool, tăiţei de sfeclă, tescovina de mere şi poamă, atât în formă proaspătă cât și uscată, macuhurile (turtele) de semințe de poamă, de nuci, de bostani, fosfatidele etc.
Borhoturile proaspete de bere şi alcool trebuiesc folosite cu precauţie o perioadă de 15-20 zile cu un repaus de 5-8 zile, apoi ciclul se va repeta. De asemenea, este nevoie de a întroduce în raţie surse adăugătoare de calciu, de dorit calciu vitaminizat.
Cum pregătim nutrețurile?
Pentru a spori eficacitatea nutreţurilor este necesar de a organiza pregătirea lor preventivă înainte de a le distribui animalelor. De acest procedeu au nevoie în primul rând grosierele – paiele, cocenii de porumb.Cea mai simplă şi des răspândită metodă este mărunţirea. Furajele grosiere pentru taurine şi ovine se mărunţesc în particole de mărime 1,5-5 cm cu ajutorul diverselor agregate.
E foarte bine când paiele nu numai se marunţesc dar se supun și actiunii temperaturilor înalte prin opărire. Pentru aceasta la 10 kg de paie sau coceni se vor folosi 8-12 l de apă fierbinte, 80-120 g sare de bucătărie, se vor înveli cu peliculă sau saci şi se lăsa pe 3-4 ore. În acest răstimp paiele şi cocenii se înmoaie şi capătă un miros plăcut.
În aşa mod trebuieşte preparată şi pleava de graminee.
Rădăcinoasele (sfecla furajeră, sfecla de zahăr, morcovii), înaite de distribuire, se curăţă de pământ, tuberculile mici se vor marunţi (în aşa mod se evită cazurile de blocare a esofagului) iar cele mari se pot folosi şi întregi. Rădăcinoasele marunţite repede se oxidează, se întunecă la culoare, pierd sucul din această cauză imediat după marunţire ele trebuiesc distribuite animalelor.
Graunţele plantelor furajere folosite în raţiile taurinelor obligatoriu se vor marunţi în particole la dimensiuni de 1,0-1,8 mm. Grăunţoasele graminee de o calitate bună nu trebuiesc supuse prelucrării termice, fierberea sau opăritul lor nu sporeşte valoarea nutritivă dar sporeşte cheltuielile şi se produce distrugerea parţială a vitaminelor din aceste nutreţuri. Fierberea poate fi folosită numai în cazurile întroducerii în raţii a leguminoaselor - soia, mazerea ş.a.
Furajele au randament mai bun când sunt folosite în amestecuri
Diverşi componenţi ai amestecului se completează unul pe altul cu substanţe nutritive, care nimerind concomitent în organismul animal facilitează gradul de digesţie şi îngerare a nutreţurilor. Ca rezultat, productivitatea animalelor sporeşte minimum cu 15-20%, iar cheltuielile de furaje la o unitate de producţie sunt cu 10-12% mai reduse.Pentru prepararea amestecurilor unice este necesar ca furajele grosiere să fie marunţite, opărite, amestecate cu siloz, rădăcinoasele marunţite, o cantitate mică de concentrate, sare de bucătărie, adaosuri minerale. Asemenea amestecuri sunt folosite de animale practic fără resturi.
Primăvara, sunt necesare premixurile și concentratele
Utilizarea premixurilor în proporţie de la 1% până la 5% din compnenţa concentratelor îndestulează necesităţile animalelor în vitamine şi microelemente. Acestea contribuie pozitiv la sporirea productivităţii şi menţinerea sănătăţii animalelor.Cu ajutorul concentratelor proteino-vitamino-minerale (CPVM) se poate de transformat grăunțele de graminee din gospodării în nutreţuri combinate de o calitate înaltă pentru animale şi păsări. Pentru aceasta, în dependenţă de specia şi vârsta animalelor se amestecă 15-30% de CRVM cu 85-70% grăunţe mărunţite (porumb, orz, grâu, etc.).
Nu uitaţi că folosind nutreţuri combinate, obţinem cu 25-30% mai multă producţie decât când folosim amestecuri simple de grăunţoase.
Cum hrănim vacile de lapte primăvara
Este cunoscut faptul că în primele 100-120 zile de lactaţie de la vaci se obţin 40-45% din toată producţia de lapte pe lactație. Deci, cerinţele faţă de raţiile animalelor sunt foarte înalte şi problema se mai complică şi prin faptul existenţei unei disbalanţe între apetitul animalului (capacitatea de îngerare a nutreţurilor) şi cantitatea de lapte produs, un bilanț energetic negativ.Problema poate fi parţial rezolvată prin folosirea nutreţurilor cu o concentraţie ridicată de energie şi substanţe nutritive, aşa ca: sfecla furajeră, care se va distribi în cantităţi de 1-1,2 kg la fiecare kg de lapte obţinut, nutreţuri combinate câte 350-400 g la 1 kg lapte, iar raţia de bază va fi constituită din furaje voluminoase calitative.
Să nu uităm de hrănirea avansată a vacilor în primele 100- 120 zile de lactaţie. Pentru ce vacilor cu productivitatea de 15 l lapte pe zi se va distribui raţia pentru 18-20 l lapte, celor cu productivitatea 18 l li se va distribui raţia pentru 20-22 l ş.a.m.d. până când animalele reacţionează pozitiv prin sporirea productivităţii.
Pentru îndestularea necesităţilor vacilor de lapte în substanţe minerale este binevenită folosirea fosfatului monocalcic (35-100 g/cap/zi), sării de bucătărie (70-120 g/cap/zi) şi a premixului mineralo-vitaminic “Joiana-2%” (120-150 g/cap/zi).
Cum trecem de la rațiile de iarnă, la folosirea plantelor verzi și a ierburilor de pe pășuni
Mai întâi, să nu uităm că animalele rumegătoare au nevoie de ceva timp pentru acomodarea la nutrețuri noi. Perioada de tranziție trebuie să dureze 10-14 zile.Plantele verzi tinere se deosebesc printr-un conţinut înalt de proteină, amidon şi potasiu şi cu o concentraţie scăzută de substanţe uscate şi celuloză. Hrănind vacile în perioada aceasta numai cu masa verde, ele primesc surplus de proteină şi amidon, iar substanţă uscată şi celuloză insuficient. În schimb, pentru asigurarea proceselor normale în digestia vacilor sunt necesare anumite cantităţi de substanţă uscată (15-20 kg la un cap/zi), celuloză (18-22% din substanţa uscată a raţiei). În mod contrar se dereglează digestia şi ca urmare o mare cantitate de substanţe nutritive nemistuite se elimină cu fecalele.
Pentru trecerea treptată este necesar ca la raţia de iarnă să se adauge, la început, 4-5 kg de masă verde, iar apoi această cantitate zilnic se măreşte în decurs de 8-10 zile până la normele stabilite. În perioada de trecere nu se recomandă hrănirea masei verzi în formă curată sau de dat drumul la animale dis de dimineaţă la păscut „pe stomacul gol”. Ar fi bine ca şi după trecerea vacilor la hrănirea cu plante verzi în raţie să fie introduse 1-2 kg de fân sau paie şi 5-8 kg de siloz.
Specialiștii recomandă administrarea de melasă
O problemă importantă în perioada de trecere la raţiile de vară este îndestularea necesităţilor vacilor de lapte în zahăr. În aceste scopuri se foloseşte melasa- câte 0,5-1,0 kg la un cap/zi. Aceasta va da posibilitate pentru asigurarea normală a corelaţiei zahăr:proteină în rație, care trebuie să fie 0,8-1:1.Da-ți animalelor sare!
În plantele verzi se conţine mult potasiu. Dacă corelaţia potasiu : sodiu în normă trebuie să fie 3-4:1, în nutreţul verde ea constituie până la 19-20:1. Ca să prevenim dereglările aduse de surplusul de potasiu trebuie la timp folosită sarea de bucătărie.În această perioadă norma ei creşte până la 100-150 g/cap/zi. De obicei masa verde, şi mai ales a plantelor leguminoase, este bogată în calciu şi săracă în fosfor, de aceea este necesar folosirea în această perioadă a suplimentelor minerale de fosfor (câte 80-100 g la un cap/zi) aşa ca fosfatul monosodic sau fosfatul bisodic, care conţin 21-24 g de fosfor în 100 g de preparat.
În cazul lipsei de substanţe minerale, premixuri în raţii, vacile de lapte aflându-se în libertate, la păşune caută singure surse de minerale utilizând chiar şi materialul antiderapant de pe marginile drumurilor (foto 3 ), un lucru absolut inadmisibil.
Când scoatem animalele la pășunat?
Amintim că perioada de pășunat se poate de început numai dacă ierburile au atins înălțimea de minimum 15 cm și solul de pe pășune s-a zvântat bine, de regulă în țara noastră această perioadă coincide cu sfârșitul lunii aprilie, începutul lunii mai.Important este și faptul să nu dăm posibilitate animalelor să pască haotic, concomitent pe toată suprafață pășunii, de la un capăt la altul. Organizați pășunatul pe parcele, ideal ar fi cu utilizarea gardului electric așa cum procedează de acum mulți gospodari din țară (foto 4). Pășunatul pe parcele sporește cu 20-40% eficiența utilizării ierburilor de pe pășuni și sporește în medie cu 35% productivitatea animalelor.
Bibliografie: PARTICULARITĂŢILE ALIMENTAŢIEI ANIMALELOR ÎN PERIOADA DE PRIMĂVARĂ. S.Coșman, doctor habilitat în zootehnie