Având în vedere că 65-70% din greutatea la naştere a fetusului se sintetizează în ultimele două luni de gestaţie (respectiv luna a 8-a şi a 9-a de gestaţie), vacile se înţarcă iar în hrană se asigură cerinţele de energie şi substanţe nutritive pentru: întreţinerea funcţiilor vitale; creşterea fătului; formarea de rezerve corporale ale mamei (grăsime, proteine şi minerale), care vor fi utilizate în prima parte a lactaţiei; acoperirea pierderilor datorate intensificării metabolismului specific femelelor gestante.
În aceastǎ perioadǎ, raţia vacilor gestante trebuie sǎ aibǎ o mare valoare energeticǎ şi în acelaşi timp sǎ conţinǎ cantitǎţi suficiente de proteine, substanţe minerale şi vitamine. Valoarea energeticǎ ridicatǎ a raţiei contribuie la formarea rezervelor în organismul matern pentru lactaţia urmǎtoare, iar proteinele din raţie asigurǎ o bunǎ dezvoltare a fetusului. Nivelul energetic excesiv din perioada gestaţiei avansate duce la creşterea frecvenţei endometritelor puerperale.
Subalimentaţia energeticǎ din aceastǎ perioadǎ poate determina: reducerea greutǎţii viţelului la naştere, a viabilitǎţii şi a sporului de creştere a acestuia; scǎderea producţiei de lapte; creşterea intervalului între fǎtare şi monta fecundǎ.
Supraalimentaţia exageratǎ ca nivel şi duratǎ poate provoca: distocii datoritǎ îngrǎşǎrii femelelor şi a creşterii greutǎţii corporale a fetusului; creşterea mortalitǎţii neonatale; întârzierea manifestǎrii primului ciclu estral.
Odatǎ cu avansarea în gestaţie va creşte treptat necesarul energetic, acesta fiind în ultimele douǎ luni cu 32-35% mai mare decât la începutul gestaţiei sau cu circa 50% mai mare în comparaţie cu necesarul pentru întreţinere.
Necesarul de substanţe nutritive pentru vaci gestante
În hrana vacilor aflate în gestaţie avansată se folosesc aceleaşi nutreţuri ca şi în timpul lactaţiei, diferenţele fiind doar de ordin cantitativ şi calitativ. Cantitatea de SU ingerată de vacile gestante este mult mai mică decât în timpul lactaţiei (70-80% din ingesta maximă) datorită reducerii capacităţii tubului digestiv ca urmare a creşterii volumul uterului gestant.
Necesarul în S.U. pentru vacile gestante depinde de greutatea corporalǎ, nivelul producţiei dupǎ fǎtare şi structura raţiei.
Raţia de hranǎ trebuie sǎ conţinǎ nutreţuri sǎnǎtoase, gustoase şi uşor digestibile, iar cantitatea de substanţǎ uscatǎ sǎ nu depǎşeascǎ 2-2,5 kg/ 100 kg greutate corporalǎ. Ingesta de substanţǎ uscatǎ se reduce treptat, atingând cel mai scǎzut nivel în momentul fǎtǎrii. În cazul în care, raţia nu asigurǎ cerinţele de energie, sunt mobilizate rezervele de grǎsimi corporale. Reducerea ingestei de substanţǎ uscatǎ şi creşterea cerinţelor de energie în ultimele sǎptǎmâni de gestaţie, determinǎ o sporire a valorii energetice a raţiilor.
Nutreţurile administrate vacilor gestante trebuie sǎ fie recoltate la momentul optim şi conservate în condiţii foarte bune. Trebuie evitate din raţie nutreţurile mucegăite, alterate, îngheţate. Nu se folosesc nutreţuri cu un conţinut ridicat de nitraţi şi nitriţi, masa verde depozitată în grămezi şi încinsă, silozuri în care temperatura în timpul murării a fost ridicată (50-600C).
În ultimele săptămâni de gestaţie, trebuie evitat excesul de calciu; Halga P. şi col. (2005) recomandând chiar o reducere a nivelului de Ca din hrană şi o suplimentare a nivelului de vitamină D, pentru a evita hipocalcemia puerperală (febra laptelui). În acest sens fânul de leguminoase care este bogat în Ca nu trebuie să depăşească 2-3 kg/cap/zi.
Cantităţile medii de nutreţuri care se pot administra în hrana vacilor aflate în repaus mamar sunt:
- Iarna Fânuri: 5-7 kg Rădăcinoase: 10-15 kg Nutreţuri murate: 10-15 kg Concentrate: 1-3 kg
- Vara Nutreţuri verzi: 40-50 kg Concentrate: 1-3 kg.
Cu o lunǎ înainte de fǎtare, se scot din raţie nutreţurile însilozate, deoarece acestea determinǎ tulburǎri în metabolismul mineral, influenţând negativ starea de sǎnǎtate a noului nǎscut. Rǎdǎcinosele se reduc cu circa 2-3 sǎptǎmâni înainte de fǎtare, iar cu o sǎptǎmânǎ se scot complet inclusiv morcovul. Dacǎ edemul mamar antepartum este puternic, cu 2-3 zile înainte de fǎtare se scot şi concentratele din raţie.
Raţia se recomandǎ sǎ se administreze în 3 tainuri, la intervale egale, iar în cadrul tainului, primul nutreţ administrat trebuie sǎ fie fânul. Adǎparea se recomandǎ sǎ se facǎ la adǎpǎtori automate cu apǎ de calitate bunǎ, farǎ germeni patogeni şi la temperatura de 10- 120C.
În continuare, sunt prezentate câteva exemple de raţii recomandate în alimentaţia vacilor aflate în repaus mamar.
Bibliografie: ALIMENTAŢIA ANIMALELOR. Aurel Şara, Mihai Benţea.