- să aibă o pantă lină, uniformă, de 1–3º, cu expunere spre sud, sud-est şi sud-vest;
- să fie sub nivelul localităţilor învecinate, pentru a se evita scurgerile de apă şi dejecţii spre acestea;
- terenul să nu fie inundabil, să depăşească cu minim 0,5 m nivelul maxim posibil al apelor curgătoare din zona respectivă;
- solul terenului pentru construcţie trebuie să aibă o permeabilitate mare, capacitate de reţinere a apei şi capilaritate redus;
- terenul pentru fermă să aibă nivelul apei freatice la minim 1,5 m adâncime (studii pedologice şi hidrologice), acest indice trebuie să fie la minim 5 m de la talpa fundaţiei;
- rezistenţa solului în perimetrul şantierului să fie de 1,5 kg/cm2;
- să nu fie aşezat în apropierea apelor stătătoare, favorabile dezvoltării insectelor hematofage;
- să fie protejat de vânturile reci dominante; să aibă acces la surse de energie electrică şi apă potabilă; să fie la distanţele asigurătoare de surse de poluare (alte ferme, uzine de cărămidă etc.);
- pentru o funcţionalitate normală a fermei, se va lua în calcul suprafaţa şantierului, pe baza de suprafaţă pentru un animal: ferme de lapte – 100–120 m2, ferme de lapte-carne – 140 m2; de îngrăşare a bovinelor – 50 m2.
Amplasarea fermelor față de localități
La amplasarea exploataţiei de bovine se va lua în calcul şi asigurarea a 2 zone de protecţie:
- zona de protecţie sanitară. Aici, o atenţie deosebită se acordă amplasării fermei faţă de localităţile învecinate. Normele prevăd asigurarea distanţei minime dintre unităţile zootehnice şi centrele populate, care sunt: 300–500 m pentru unităţile de bovine: 300 m pentru unităţi sub 500 bovine şi 500 m pentru ferme cu efective mai mari de 500 ovine;
- zone de protecţie sanitară veterinară. În acest caz, distanţele minime între fermele de bovine şi alte unităţi zootehnice, vor fi de: alte ferme de bovine, porcine, ovine şi cabaline – 200 m; ferme de iepuri şi animale de blană – 300 m; ferme avicole – 200 m; fabrici avicole – 1000 m.
Cerinţe pentru construcția grajdului pentru vaci:
- Fundaţia este amplasată sub nivelul terenului natural şi executată din materiale rezistente: piatră, beton. Pentru a nu se deteriora fundaţia se impune ca talpa fundaţiei să fie coborâtă sub adâncimea de îngheţ a solului (indicator între 80–120 cm), şi adâncimea apei freatice să fie cu minim 50 cm sub talpa fundaţiei. Soclu – partea fundaţiei – de 30–50 cm mai înaltă decât nivelul terenului în exterior şi cu minim 10 cm faţă de nivelul pardoselii în interior.
- Pereţii exteriori se construiesc din chirpici din piatră, cărămidă, piatră, lemn etc., luându-se în calcul asigurarea termoizolaţiei adecvate, rezistenţei la foc, agenţi chimici, fizici etc. Literatura de specialitate recomandă, pentru realizarea unei bune termoizolaţii, pereţii trebuie să aibă grosimi de: 37,5 cm din cărămidă plină; 50 cm din cărămidă neagră; 55–60 cm, dacă sunt construiţi din piatră şi în cazul confecţionării din lemn – 20 cm.
Citește și: FERMA FAMILIEI CHIRILOV
Indiferent, din ce material sunt confecţionaţi pereţii, aceştia vor menţinuţi întregi, supuşi dezinfecţiei mecanice, chimice, văruiţi, cel puţin de 2 ori pe an, iar în interior pe durata zilelor sanitare, în special când se face depopularea adăposturilor – impunându-se respectarea principiului igienico-tehnologic „totul plin – totul gol”.
- Tavanul – în funcţie de tipul de adăpost, înălţimea acestuia variază şi este cuprinsă în limitele 1,8–3,5 m, luându-se în calcul că prin tavan căldura se pierde în proporţie de cca 50% din totalul de căldură, impunându-se materiale cu capacitate de izolare termică înaltă. În soluţii moderne adăposturile pentru bovine, în special pentru vaci de lapte, practic nu beneficiază de tavan, din raţiunea asigurării cubajului adăposturilor pentru animale. Într-o definiţie clară, în aceste tipuri de adăposturi rolul tavanului este preluat de acoperiş.
- Acoperişul are destinaţia de a închide clădirea la partea superioară, urmărindu-se prin acest element izolarea de mediul exterior. Materialele pentru acoperiş, indiferent de natura lor, necesită 3 însuşiri esenţiale, caracterizate prin:
- impermeabilitate pentru apă;
- uşoare
- conductivitate termică redusă.
În cazul adăposturilor neizolate termic, prin acoperiş se pierde 48% din căldura totală, prin gurile de ventilaţie 38%, iar prin pardoseli, uşi şi ferestre restul.
- Pardoseala este un element cu care animalele vin în contact direct o perioadă lungă de timp. Aici, se mai specifică, că construirea şi materialul din care este făcută pardoseala din adăposturi într-o măsură mare influenţează microclimatul, condiţiile sanitar-igienice din adăpost, sănătatea, protecţia şi bunăstarea animalelor, aspectul exterior al animalelor, ca litatea producţiei şi indicatorii productivităţii.
Se consideră util ca în acelaşi adăpost să fie folosite mai multe feluri de pardoseli:
- în staule şi boxe – caldă şi relativ moale;
- în culoarele de circulaţie – mai rezistente, să nu se deformeze sub acţiunea animalelor şi transportului;
- în aleile pentru dejecţii probabil va fi nevoie de pardoseală grătar.
În construcţia pardoselii o atenţie deosebită revine stratului de uzură, care vine în contact direct cu animalele. Acest strat poate fi construit din diferite materiale, precum: beton, lemn, pământ bătut (argilă), mase plastice, cauciuc, asfalt etc. Aici, este important ca materialele folosite la realizarea pardoselilor să corespundă cerinţelor în vigoare, îndeosebi celor igienic-tehnologice.
Citește și: FERMĂ PENTRU CREȘTEREA BOVINELOR DE RASA JERSEY
Se recomandă folosirea aşternutului pentru animale, care are rol de a asigura condiţii optime de odihnă, un pat uscat, călduros şi moale animalelor. Ca aşternut se pot folosi: paiele de graminee, rumeguşul de lemn (din stejar nu se recomandă); nisipul cu granulaţie fină se foloseşte pentru bovine ca aşternut, îndeosebi pentru vacile de lapte. După tehnologia de creştere şi exploatare a animalelor aşternutul poate fi: temporar şi permanent.
- Ferestrele şi uşile trebuie să fie trainice, să nu contribuie la pierderea excesivă de căldură, cât şi să permită mişcarea liberă prin uşi a animalelor, fără a provoca traume. În plus, ferestrele au semnificaţie deosebită în asigurarea ventilaţiei naturale neorganizate a adăposturilor şi iluminarea naturală a acestora. Înălţimea optimă a parapetului ferestrelor recomandat este de 1,5–1,8 m, de care depinde în adăpost adâncimea şi uniformitatea luminii, iar de calitatea geamului ferestrelor din material transparent – spectrul normal de lumină. Geamurile şi uşile adăposturilor vor fi periodic curăţate şi igienizate.