Cel mai des, colibaciloza apare la viţei în primele 5-7 zile de viaţă, dar poate să apară şi din prima zi sau după 10-14 zile şi chiar mai târziu.
Sursele de infecţie sunt reprezentate de alţi viţei bolnavi, de viţei mai mari trecuţi prin boală sau de vacile care elimină cantităţi mari de germeni prin fecale. Aşternutul, padocurile, apa şi toate obiectele din adăposturi, contaminate cu dejecţii, constituie tot atâtea surse secundare de infecţie.
Calea de infecţie obişnuită este cea digestivă, dar în colibaciloza septicemică infecţia se poate realiza şi pe la nivelul altor mucoase, în special a celei respiratorii.
Cum recunoaștem infecția de Colibaciloza?
- În enterita colibacilară, tabloul clinic este dominat de diareea gravă, cu fecale apoase, care determină deshidratarea rapidă şi brutală a animalelor. Din această cauză aspectul viţeilor este caracteristic: părul este zbârlit, pielea este lipsită de elasticitate, globii oculari sunt retractaţi, membrele posterioare sunt murdărite cu fecale. De regulă se termină prin moarte, mai ales la viţeii de 1-3 zile.
- În colibaciloza septicemică, după 15 ore pot să apară primele simptome, pentru ca după 18 ore de la infecţie să survină moartea. Viţeii prezintă febra accentuată (40,5-41,5 grade C), abatere pronunţată, lipsa poftei de mâncare, puls accelerat şi moartea poate să survină după numai câteva ore. În majoritatea cazurilor boala se termină prin moarte.
La examenul morfopatologic, în general leziunile sunt discrete şi puţin caracteristice. Se constată aspectul deshidratat al cadavrului, cu pielea trenului posterior murdărită de fecale diareice.
Manifestările clinice corelate cu caracterele epidemiologice şi tabloul morfopatologic permit suspicionarea, cu destul de mare probabilitate, a diagnosticului de colibaciloză. Confirmarea diagnosticului se face prin metode de laborator.
Tratamentul colibacilozei sau diareii la viței
Tratamentul viţeilor bolnavi este complex şi urmăreşte mai multe obiective: distrugerea agentului etiologic, creşterea rezistenţei generale, susţinerea energetică şi combaterea diareei.
Primul obiectiv se realizează prin administrarea de antibiotice, sulfamide sau chimioterapice preferabil pe bază de antibiogramă. Până la aflarea rezultatului antibiogramei se poate începe cu un antibiotic cu spectru larg.
În enterita colibacilară se preferă medicamentele care se administrează pe cale parenterală sau cele care se administrează pe cale orală dar se absorb în circulaţia generală. Mai folosite în practică sunt: tetraciclina, neomicina, gentamicina, ampicilina, sulfametazina, sulfatiazolul, combinaţiile de sulfonamide cu trimethoprim, ftalilsulfatiazolul.
Durata administrării unui antibiotic sau chimioterapic este de 3-4 zile până la cel mult 5 zile, pentru evitarea instalării rezistenţei.
Măsuri în caz de deshidratare
Dacă apar semnele unei deshidratări moderate, li se administrează ser fiziologic sau soluţii de electroliţi (ionoser, rehidrasol, rehidravit), i.v., i.p., sau s.c.
La deshidratare avansată se impune tratamentul, prin perfuzie, 2-3 zile la rând. În plus se mai administrează 2-4 l de ceai, ser fiziologic, ape minerale călduţe sau chiar apă de la robinet. Revenirea la alimentaţia cu lapte se face treptat, crescând proporţia de lapte din amestecul de ceai (sau ser fiziologic) - lapte.
Pentru combaterea diareei se pot administra: antidiareic, decoct de orez, mucilagii de in, cărbune mineral sau vegetal.
Profilaxia specifică a colibacilozei vițeilor
În unele țări, se utilizează vaccinuri inactivate, preparate din tipurile de E. coli cunoscute ca cel mai frecvent izolate din colibaciloza viţeilor. Administrate de necesitate, la vacile gestante, acestea dau rezultate bune dacă tipul de E. coli ce evoluează în focar coincide cu unul din tipurile conţinute în vaccin.
Rezultatele pot fi bune şi dacă se folosesc autovaccinuri inactivate (bacterine), preparate cu tulpini izolate chiar din unitatea unde urmează să fie folosite.
Igiena e cea mai importantă
Respectarea regulilor de igienă a fătării, alăptării şi a creşterii în general, este esenţială pentru prevenirea bolii! Maternităţile în care nu se întreţine o curăţenie corespunzătoare, care nu sunt dezinfectate după fiecare serie de fătări şi nu funcţionează după principiul populării şi depopulării totale, contribuie mai mult la difuzarea infecţiilor colibacilare decât la prevenirea lor.
Sursa: Revista Ferma