OILE CHAROLLAIS: Rasă specializată pentru producția de carne

Charollais este o rasă ovină franceză specializată pentru producția de carne, apreciată pentru ritmul rapid de creștere a mieilor, musculatura bine dezvoltată și carcasele cu un conținut redus de grăsime. Poate fi crescută în rasă pură, dar este utilizată în special ca linie paternă în încrucișările terminale cu oi locale, rustice sau de lapte.
 
Rasa provine din regiunea Charolais din Franța, situată între masivul Morvan și valea Charollaise. Începând cu anii 1820, oile locale au fost încrucișate cu berbeci Leicester pentru ameliorarea producției de carne. Selecția a urmărit obținerea unor animale cu dezvoltare corporală bună, creștere rapidă și carcase grele, fără depuneri excesive de grăsime.
 
Denumirea Charollais a fost adoptată în anul 1963, odată cu deschiderea registrului genealogic. Rasa a fost recunoscută oficial de autoritățile agricole franceze în 1974. În prezent, este una dintre principalele rase folosite în Franța pentru încrucișarea terminală și este crescută în numeroase țări din Europa, Asia, America de Nord și Africa.
 
Ovinele Charollais au corpul lung, larg și bine acoperit cu musculatură. Spatele este drept și puternic, regiunea lombară este lată și adâncă, iar jigourile sunt groase și bine dezvoltate. Pieptul este larg, iar spetele sunt bine atașate de trunchi.
 
Capul nu este acoperit cu lână și are o culoare rozalie, crem sau brun-deschis, uneori cu puncte pigmentate. Fruntea este lată, iar urechile sunt fine, lungi și mobile. Atât femelele, cât și masculii sunt, de regulă, lipsiți de coarne.
 
Membrele sunt relativ scurte și neacoperite cu lână. Scheletul fin, dar rezistent, favorizează obținerea unui procent mai mare de carne în raport cu greutatea carcasei. La selecția reproducătorilor trebuie urmărite atent aplomburile și capacitatea de deplasare, nu doar volumul muscular.
 
Greutatea oilor adulte ajunge, în general, la 80–100 kg, iar cea a berbecilor la 120–150 kg. Valorile diferă în funcție de linia genetică, sistemul de întreținere și nivelul alimentației. Lâna este albă, scurtă și deasă, dar nu reprezintă principalul produs economic al rasei.
 
Reproducție și creșterea mieilor
Oile Charollais sunt apreciate pentru precocitate, prolificitate și capacitatea de creștere a mieilor. Tineretul femel bine dezvoltat poate fi introdus timpuriu la reproducție, însă decizia trebuie luată în funcție de greutatea și dezvoltarea corporală.
 
Datele franceze de control al performanțelor indică o prolificitate medie de aproximativ 1,66 miei la o fătare pentru oile adulte și de circa 1,40 miei pentru mioare. Rezultatele sunt influențate de vârsta femelelor, perioada montei, alimentație și linia genetică.
 
Fătările decurg, în general, ușor, o caracteristică importantă pentru o rasă utilizată la încrucișări terminale. Oile au un instinct matern bine exprimat și o producție de lapte care susține dezvoltarea rapidă a mieilor, inclusiv a celor proveniți din fătări gemelare.
 
La vârsta de 30 de zile, berbecuții proveniți din fătări simple pot ajunge la aproximativ 16 kg, iar cei din fătări duble la circa 13,6 kg. La 70 de zile, greutatea poate fi de aproximativ 29,8 kg pentru masculii din fătări simple și de 26,3 kg pentru cei gemeni. În intervalul dintre 30 și 70 de zile, sporul mediu zilnic poate depăși 340 g.
 
Aceste performanțe depind direct de producția de lapte a mamei, calitatea pășunii, suplimentarea cu concentrate și starea sanitară. Ritmul rapid de creștere permite valorificarea mieilor la vârste relativ mici, înaintea acumulării unei cantități excesive de grăsime.
 
Selecția rasei Charollais este orientată spre dezvoltarea regiunii lombare și a jigourilor, creșterea proporției de carne și menținerea unui strat moderat de grăsime. În funcție de vârsta și sistemul de îngrășare, mieii pot furniza carcase de aproximativ 17–22 kg.
 
Greutatea de sacrificare trebuie stabilită în funcție de cerințele abatorului și ale cumpărătorului. Menținerea animalelor o perioadă prea lungă în fermă poate majora consumul de furaje și poate reduce avantajul economic al creșterii rapide.
 
Principala utilizare comercială a rasei este încrucișarea berbecilor Charollais cu femele locale. Mieii hibrizi pot avea sporuri zilnice mai mari, o conformație mai bună și pot ajunge mai repede la greutatea de sacrificare.
 
În România și Republica Moldova, berbecii Charollais pot fi utilizați inclusiv pe oi Țigaie sau pe alte populații bine adaptate condițiilor locale. Această variantă permite păstrarea rusticității și a calităților maternale ale femelelor autohtone, concomitent cu îmbunătățirea producției de carne.
 
Charollais s-a format într-o zonă cu precipitații și vegetație bogată. Rasa valorifică bine pășunea, însă performanțele ridicate nu pot fi menținute fără o bază furajeră corespunzătoare.
 
În regiunile secetoase, rasa pură poate întâmpina dificultăți în perioadele cu temperaturi ridicate și pășuni slabe. Din acest motiv, utilizarea berbecilor Charollais în încrucișări cu oi locale poate fi mai sigură economic decât înlocuirea completă a efectivului.
 
Mieii se nasc cu un înveliș pilos scurt și au nevoie de protecție în cazul fătărilor desfășurate iarna. Adăpostul trebuie să fie uscat și lipsit de curenți de aer. O atenție constantă trebuie acordată și ongloanelor, mai ales în fermele cu terenuri umede sau cu așternut necorespunzător.
 
Pentru fermele din Republica Moldova, cea mai realistă utilizare a rasei ar fi introducerea unor berbeci Charollais testați în efectivele locale. Eficiența trebuie evaluată prin cântărirea mieilor, urmărirea sporului zilnic, a mortalității, a consumului de furaje și a calității carcaselor. Rasa poate îmbunătăți producția de carne, dar rentabilitatea depinde de genetica reproducătorilor, disponibilitatea furajelor și existența unei piețe pentru miei grei.
 
 
Sursa: Organismul francez de selecție Charollais