Extractele din echinaceea sunt obținute din rădăcină, tulpină, frunze și flori, iar compoziția fitochimică include polizaharide, glicoproteine, alcamide, uleiuri esențiale și compuși fenolici precum acidul cicoric și flavonoide. Aceste substanțe au fost studiate în contextul modulației răspunsului imun, în special în infecții ale tractului respirator superior.
Echinaceea și-a câștigat reputația datorită compoziției sale bogate în substanțe active cu efecte benefice asupra organismului. Planta stimulează producerea de celule albe și întărește răspunsul natural al sistemului imunitar, motiv pentru care este adesea folosită în prevenirea și tratarea răcelilor, gripei și altor infecții respiratorii.
Citește și. BUSUIOCUL, BENEFICII: Remedii naturale pentru stres, digestie și imunitate
În plus, studiile moderne au arătat că echinaceea acționează și ca un ușor antiinflamator și antioxidant, susținând recuperarea în perioadele de convalescență. Consumul regulat, în cure scurte, poate reduce severitatea simptomelor și durata episoadelor virale, fiind un sprijin natural mai ales în sezonul rece.
Recomandări și moduri de utilizare
Utilizarea echinaceei se face cel mai adesea sub formă de ceai, tinctură sau capsule, iar efectele sale sunt cel mai vizibile atunci când este administrată încă de la primele semne de slăbire a imunității. Un aspect esențial este durata curei – fitoterapeuții recomandă administrarea pe o perioadă de 7 până la 14 zile, pentru a evita suprastimularea sistemului imunitar.
Este important de menționat că, deși echinaceea este un supliment natural, nu este lipsită de contraindicații. Persoanele care suferă de boli autoimune, alergii severe sau cele care urmează tratamente imunosupresoare ar trebui să consulte un medic înainte de utilizare. În schimb, pentru cei sănătoși, planta este o metodă sigură și eficientă de prevenție.
Compoziție chimică și compuși activi
Din punct de vedere fitochimic, echinaceea conține un complex de substanțe bioactive cu rol terapeutic confirmat prin cercetări in vitro și in vivo. Printre cele mai importante clase de compuși se numără:
- Polizaharidele (arabinogalactani, inulină): prezintă acțiune imunomodulatoare, stimulând macrofagele și activitatea limfocitelor T.
- Alcamidele: responsabile pentru activitatea antiinflamatoare și pentru stimularea fagocitozei; au structură similară cu a cannabinoizilor, ceea ce explică potențiala acțiune asupra receptorilor CB2.
- Acidul cicoric și acidul cafeic: cu activitate antioxidantă, antivirală și de inhibare a enzimelor implicate în procese inflamatorii.
- Glicoproteine și uleiuri esențiale (în cantitate variabilă în funcție de specie și parte a plantei): implicate în stimularea imunității nespecifice.
- Flavonoide: antioxidanți naturali cu efect protector asupra celulelor expuse stresului oxidativ.
Citește și: CIREȘELE DE PĂMÂNT (PHYSALIS PERUVIANA): Cultivare, beneficii
Indicații terapeutice documentate
Echinaceea este utilizată în principal ca adjuvant în afecțiuni ale tractului respirator superior. Studiile clinice au demonstrat eficiența sa în următoarele situații:
Prevenirea și tratarea infecțiilor virale sezoniere, în special rinofaringite, faringite și episoade de gripă, prin reducerea duratei simptomelor și a recurenței acestora.
Modularea răspunsului imun în infecții bacteriene ușoare, ca suport al tratamentului convențional, în special în infecții ORL recurente.
Susținerea refacerii în stări de epuizare imunitară post-infecțioasă sau după perioade de stres fiziologic crescut.
Aplicare topică în tratamente dermatologice, în special pentru leziuni cutanate superficiale, eczeme și acnee, datorită efectului antiinflamator și antimicrobian.
Pe baza acestor indicații, echinaceea este inclusă în monografiile fitoterapeutice ale Agenției Europene a Medicamentului (EMA), Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și Comisiei E (Germania).