Cele mai răspândite și periculoase ciuperci toxice din țara noastră sunt:
-
Amanita phalloides (buretele viperei)
Pălăria are 5-15cm în diametru, iniţial rotunjită sau emisferică, se aplatizează în timp. Este deschisă la culoare, variind între maroniu, gălbui şi verde-oliv, de multe ori mai palidă înspre margini şi după ploaie. Pot exista şi varietăţi albicioase. Cuticula este lipicioasă când este umedă şi se cojeşte uşor (trăsătura comună și ciupercilor comestibile). Piciorul este alb, cu solzi gri-oliv, de 8-15cm înălţime şi 1-2 cm grosime. Are o volvă ca un sac, albă, zdrenţuită şi umflată la bază. Volva, uneori ascunsă în frunziş, este o caractristică esenţială pentru recunoaşterea acestei ciuperci. Inelul de 1-1,5 cm este parţial, ca o fustă zdrenţuită ce atârnă sub pălărie. Uneori poate lipsi. Lamele sunt dese şi libere, se colorează în roz sau lila deschis în contact cu acidul sulfuric concentrat. Carnea are un miros dulceag de miere, abia perceptibil la început, care mai apoi devine greţos.
-
Boletus satanas (buretele sau hribul dracului)
Este cunoscut cu numele de buretele sau hribul dracului. Pălăria este compactă și poate avea o lățime de până la 25 cm. La început semisferică, ea se întinde apoi în formă de pernă, cu timpul devine neregulat îndoită. Pălăria este alb-cenușie, la maturitate tinde mai mult spre ocru, adeseori și spre culoarea pielii cu note verzui. Cuticula este inițial acoperită fin fetru-păroasă, mai târziu netedă și în sfârșit adesea ușor unsuros-lipicioasă. Sporiferele au, la început, un colorit galben-pal, pentru a-și schimba culoarea în cele din urmă spre galben-verzui, devenind la maturitate deplină roșu puternic. Piciorul are o lungime de 5 până la 12 cm și o grosime de 4 până la 10 cm. El este deseori foarte bulbos și, de obicei, mai larg decât lung, tânăr aproape sferic, acoperit cu o grilă strânsă și hexagonală evident roșie pe fond galben. Mirosul este în tinerețe slab, dar la maturitate sau după o depozitare prelungită, ca de carne stricată, gustul fiind plăcut.
-
Amanita muscaria (buretele muștelor sau muscăriță)
Are pălăria cu diametrul de 5 până la 20 cm. Forma este inițial semisferică, apoi se deschide în plată și concavă. Pielea este roșu aprins, culoare variabilă, strălucitoare, presărată cu fulgi albi. Pulpa este albă, portocalie deschis sau galben deschis sub piele, cu un miros ușor. Tulpina este cilindrică, de 8-20 cm înălțime și 1-2,5 cm în diametru, albă sau gălbuie, cu baza tuberos-îngroșată, scobită la ciupercile mature. Fulgii de pe pălărie se pot desprinde. La ciupercile tinere, fulgii sunt rareori absenți; la cele vechi, pot fi spălați de ploaie. Are un inel membranos în partea superioară a tulpinii, agățat, stabil, marginile sunt adesea neuniforme, suprafața superioară este uneori ușor nervurată.
-
Galerína margináta (gheba de brad)
Mai este numită și gheba de brad. Pălăria are un diametru cuprins între 1,5 și 4 centimetri, fiind destul de subțire. În stadiul tânăr, are o formă convexă, dar pe măsură ce ciuperca se maturizează, pălăria se aplatizează, devenind turtit conică. Marginea pălăriei este ondulată și striată. Culoarea pălăriei variază între nuanțe de brun de scorțișoară și ocru-deschis. Partea centrală a pălăriei este de obicei mai închisă la culoare, în timp ce marginea poate fi mai deschisă. Această caracteristică conferă ciupercii Galerina marginata un aspect distinctiv. La exemplarele tinere, cuticula este umedă și lipicioasă, iar uneori poate fi brăzdată sau prezintă mici solzișori. Odată cu maturizarea, cuticula devine netedă și mai uscată.
-
Mycena cyanorrhiza (buretele muștelor sau muscăriță)
Mycena cu picior albastru are pălăria cu diametrul de 3-10 mm, semicirculară, în formă de clopot, suprafața este uscată, netedă, pubescentă, dungată, gri deschis, maro cenușiu, marginea este ascuțită și ușor dințată. Pulpa este subțire, inodoră și fără gust. Plăcile sunt albe, rare, cenușii, late cu abdomenul, aproape libere. Tulpina 10-20 × 0,2-1 mm, dreaptă, uneori îndoită, pubescentă, transparentă, cenușie, goală, baza ușor lărgită, albastru intens colorat, pâslă.
Ciupercile culese de noi, destinate consumului, este indicat să fie verificate de un specialist. Cu informații utile despre speciile comestibile de ciuperci și cum le recunoaștem, revenim într-un alt material.