Din iulie până în septembrie apar ciorchini lungi de flori violete, albe, roz sau multicolore (până la 30 cm), vizitați în permanență de fluturi. Numele ştiinţific al plantei vine de la părintele Armand David, misionar în China care a fost primul european ce a descris planta.
Primăvara, frunzele noi sunt mai mult galbene decât verzi, o culoare foarte intensă ce dă impresia că arbustul strălucește chiar și în lipsa soarelui, oferind un spectacol vizual pe toată perioada sezonului de creștere.
Se recomandă tunderea în luna martie, până la 10 cm deasupra solului, pentru a stimula apariția de creșteri noi și înmulțirea ramurilor ce produc flori.
Liliacul de vară – cultivare
Liliacul de vară preferă zonele însorite şi solurile bine drenate, reavene, argiloase, lutoase, nisipoase sau calcaroase.
Plantarea se face primăvara sau toamna, înainte de îngheţarea solului. Rădăcinile puietului se ţin în apă călduţă înainte de aşezarea în groapa ce nu trebuie să fie prea adâncă (doar câţiva cm peste înălţimea rădăcinii). Se recomandă fertilizarea solului şi udarea zilnică în perioadele de secetă.
Cum nu suportă prea bine gerurile, ramurile tinere pot degera dacă iarna este prea friguroasă. Ca urmare, primăvara acestea trebuie curăţate. De asemenea, este necesară protejarea rădăcinii prin acoperirea cu mulci sau prin muşuroire.
Liliacul de vară – varietăţi
Datorită frumuseţii florilor şi a parfumului delicat, liliacul de vară a atras atenţia horticultorilor ce au obţinut numeroase varietăţi care mai de care mai atractive. Iată numai câteva:
„Île de France” ce ajunge la 3,5 m înălţime, are flori mov intens şi frunze cu formă lanceolată
„Pixie Blue” care ajunge la înălţime de 2 m şi are flori mov-albastre ce apar de vara până toamna
„White Profusion” care poate ajunge la 3 m înălţime şi are flori albe
“Flower power” cu flori multicolore
Sursa: agroteca.ro