Primele plantații pomicole au fost livezile de prun. Au urmat strugurii și extinderea infrastructurii. Astăzi, compania gestionează circa 100 de hectare de livezi și viță-de-vie, cultivând prune, vișine, cireșe și struguri. Experiența acumulată a determinat trecerea treptată de la plantațiile clasice la sisteme intensive, irigare și structuri de protecție, într-o regiune în care disponibilitatea apei și capriciile vremii influențează direct rezultatul unui sezon.
Am pornit de la zero, cu tractoare închiriate, fără depozite și fără infrastructura pe care o avem acum. Nu toate încercările au fost reușite, însă fiecare etapă ne-a ajutat să înțelegem ce trebuie schimbat. După primele plantații multianuale, am construit treptat baza întreprinderii și complexul frigorific. Dezvoltarea nu s-a făcut dintr-o singură investiție, ci prin decizii succesive, în funcție de ceea ce aveam nevoie pentru a produce și a putea vinde, povestește Vera Iabanji, administratoarea companiei.
Pentru o întreprindere care cultivă fructe în sudul țării, accesul la apă este una dintre condițiile de bază ale rezilienței. Biyaz Salkim utilizează pentru irigare apa din acumulările naturale din zonă, unde aceasta este colectată și păstrată pentru a fi folosită în producție.
Compania a investit în livezi intensive pentru a obține o producție mai mare pe aceeași suprafață și pentru a facilita lucrările de întreținere și recoltare. Pelicula și plasele de protecție completează aceste investiții, contribuind la reducerea pierderilor provocate de ploi și grindină.
Potrivit antreprenoarei, o livadă clasică poate avea aproximativ 550 de pomi la hectar, iar una intensivă circa 1.250. Pentru prun, ea indică un potențial de producție de aproximativ 35–40 de tone la hectar în sistem intensiv, în condițiile unei tehnologii corespunzătoare.
Când vorbim despre o livadă intensivă, vorbim în primul rând despre utilizarea mai intensă a aceleiași suprafețe de teren. O parte dintre lucrări se execută pe hectar, indiferent dacă acolo ai mai puțini sau mai mulți pomi. Dacă obții o cantitate mai mare de fructe comercializabile, costurile acestor lucrări se repartizează diferit pe kilogramul de produs. De aceea, trebuie să analizăm investiția împreună cu producția pe care o putem obține și cu cheltuielile de întreținere, explică administratoarea.
Într-o livadă modernă, recoltarea este mai comodă și mai rapidă, ceea ce contează foarte mult atunci când avem tot mai puțini oameni disponibili pentru muncă. În estimările noastre, economiile la recoltare pot ajunge la aproximativ 30–40%, precizează Vera Iabanji.
La culturile sâmburoase, reziliența înseamnă și protejarea fructelor în apropierea recoltării. Pentru cireșe, ploile din această perioadă pot provoca crăparea și compromiterea unei părți importante a producției, după un sezon întreg de cheltuieli.
Vera Iabanji consideră pelicula de protecție o investiție justificată în special la această cultură, unde valoarea recoltei este ridicată. În calculul prezentat de ea, o producție de zece tone la hectar, valorificată ipotetic cu 40 de lei kilogramul, reprezintă venituri brute de 400.000 de lei.
Tocmai în perioada în care cireșele sunt gata de recoltare pot apărea ploi care provoacă crăparea. Când ai investit în obținerea unui asemenea produs, trebuie să te gândești și cum îl păstrezi până la vânzare. Protecția costă, dar și pierderea recoltei are un cost foarte mare. Apa, lucrările și celelalte inputuri folosite pentru o recoltă care nu mai poate fi comercializată reprezintă pierderi atât pentru întreprindere, cât și pentru eficiența întregului proces de producție, subliniază antreprenoarea.
La Biyaz Salkim, investițiile în plantații sunt completate de un complex frigorific, spații pentru sortare și ambalare și o secție de producere a ambalajelor din carton. Acest circuit permite gestionarea fructelor după recoltare și pregătirea lor pentru cerințele cumpărătorilor externi.
Urmărim produsul din câmp până la sortarea din centrul nostru. Exportul presupune cerințe pentru spații, igienă, instruirea personalului și organizarea muncii. Sunt foarte multe detalii care trebuie respectate zilnic. Nu este suficient să ai tehnologia de producere dacă celelalte etape nu funcționează la același nivel, afirmă Vera Iabanji.
Compania deține certificările GLOBALG.A.P. și GRASP și a trecut auditul SMETA, care presupun cerințe stricte privind siguranța și trasabilitatea produselor, practicile agricole responsabile și condițiile de muncă.
Pentru anul viitor, avem în plan să avansăm în utilizarea energiei regenerabile, inclusiv prin instalarea sistemelor fotovoltaice. Considerăm că aceste tehnologii sunt necesare pentru o întreprindere de dimensiunea noastră și reprezintă o etapă firească în modernizarea afacerii, menționează Vera Iabanji.
Material elaborat de Centrul de Consiliere Agricolă și Rurală în cadrul proiectului PROGRESS, finanțat de Guvernul Germaniei și implementat de către consorțiul de organizații condus de Deutsche Gesellschaft für Internationale Zusammenarbeit (GIZ Moldova) GmbH, în parteneriat cu European Business Association (EBA) Moldova, IEF, OECD și RECC.