DĂUNĂTORII DIN DEPOZITELE DE CEREALE. Cum îi recunoaștem, prevenire și combatere

Calitatea recoltelor de cereale este foarte importantă din punct de vedere comercial, așa că pentru a nu fi depreciată, în depozite, trebuie de acordat foarte mare atenție dăunătorilor.

Gărgărița grâului – Sitophilus granarius

Gărgărița grâului este una dintre cele mai periculoase insecte dintre dăunătorii depozitelor. Atacă în special boabele de grâu, orz și secară. Daunele sunt remarcate și la produse precum paste făinoase, biscuiți, etc., însă pe aceste produse nu are loc reproducerea gărgăriței. Rozând orificii neregulate din suprafața boabelor, adulții fac loc larvelor care se dezvoltă în interiorul boabelor, consumând din miezul bobului (embrionul cariopsei).
Făina rezultată din boabele infestate este inadecvată consumului, având un miros neplăcut și gust amar. Gărgărițele consumă 1 mg de grâu pe zi. La temperaturi de 38ºC, prin procesul de uscare a grâului, gărgărițele mor și supravietuiesc doar cele de la margine, iar larvele care ajung la ciclul de viață din stadiu IV, produc umiditate, CO2 și nu se mai dezvoltă din cauza temperaturii ridicate.

Molia cerealelor – Sitotroga cerealella

Bobabele plantelor de graminee sunt atacate de această specie, care mănâncă numai așa ceva. Larvele iși petrec toată viața în interiorul boabelor, mâncând inițial germenele, consumându-l integral, apoi minează (sapă) o galerie în endospermul bobului de grâu cu care se hrănește. Tegumentul rămâne intact, boabele atacate rămânând golite complet sau parțial. Orificiul de ieșire al adultului din bob este rotund, cu marginile netede.

Specia provoacă pierderi prin atacul puternic care cauzează pierderea puterii germinative a boabelor, pierderi cantitative, prin impregnarea boabelor cu un miros și un gust rânced, specific. Identificarea dăunătorului se face prin căpăcelul sau operculul prin care iese adultul, din bob, care rămâne atașat de boabe, alături de resturile învelișului pupei situate lângă orificiul de ieșire.

Dăunătorul preferă să atace cerealele cu umiditate ridicată. De obicei ouăle sunt depuse atunci când boabele sunt în faza de lapte, lapte – ceară. Este şi normal pentru că ouăle sunt depuse pe bob, iar larvele trebuie să pătrundă în interior. Un bob cu umiditate ridicată este mai uşor de sfredelit.

Pentru combaterea acestui dăunător trebuie acţionat pe mai multe planuri. În primul rând se va face mereu o foarte bună igieniezare a depozitelor. Se va avea în vedere nu doar pardoseala depozitului ci şi pereţii, inclusiv tavanul clădirii. Producţia va fi permanent monitorizată, iar sursele de infecţie trebuie imediat îndepărtate.

Acarianul făinii  – Acarus siro 

Specie polifagă, atacă produsele depozitate: făina, pastele făinoase, semințe de cereale, in, floarea soarelui ș.a.. Populații numeroase apar în culturile de ciuperci din laborator și în mucegaiurile din depozite, hrănindu-se cu hifele unor ciuperci. În 200 g de făină infestată, se pot afla până la 10.000 de acarieni și într-un bob de grâu atacat, pot fi până la 50 de acarieni. Produsele atacate sunt aglomerate într-o rețea de fire mătăsoase. Făina atacată are culoare mai închisă (alb – murdară) cu un miros asemănător mierii fermentate. La semințe, atacă la început embrionul, începând cu boabele sparte sau atacate de alți dăunători. Consumul produselor atacate inspirate pot duce la astm bronșic.

Citește și: DEPOZITAREA CORECTĂ A CEREALELOR. Cum evităm apariția dăunătorilor în spațiile de păstrare

Gărgărița cu cioc lat  –  Caulophilus latinasus 

Dăunător de depozit (Fig. 3) foarte cunoscut, are ca plante gazdă numeroase culturi, precum grâul, porumbul, orezul, dar poate fi găsit și pe produse procesate precum pastele făinoase ș.a.. Atacul începe cu boabele deteriorate și sparte. Gărgărița zboară până în câmp, la distanțe foarte mari și infestează, în general, culturile în faza de lapte ceară. Se regăsește cu ușurință pe locurile unde sunt depozitate cereale, în silozuri, în transporturile unde dăunătorul este prezent, făcând pagube mari. Preferă semințele care nu au consistența prea tare, boabele atacate fiind într-o masă plină de exuvii și excremente, pulverulentă.

Gărgărița orezului – Sitophilus oryzae

Daunele produse de gărgărița orezului sunt la numeroase produse vegetale, printre care cerealele, fasolea, semințele de bumbac și alte semințe de cereale sau produse rezultate din acestea. Larva acestei specii se aseamana cu cea a gărgăriței grâului, apoda și globuloașa. După perforarea boabelor de către adulți, ouăle sunt depuse în boabele de cereale. Larva parcurge 4 stadii de dezvoltare. După transformarea în adult, rămâne în bob câteva zile pentru maturare.

Gândăceii făinii – Trimbolium consufusum și Trimbolium castaneum

Fiind în competiție, sunt întalniți împreună pe aceleași produse și se hrănesc cu diverse materii prime de la fructe uscate, cacao, tapioca, oleaginoase sau chiar piperul, neexcluzând produsele procesate precum pastele făinoase. Atât larvele cât și adulții preferă boabele sparte. Glandele care secretă un lichid grețos în sursa de hrană pe care o găsesc, adulții, reprezintă un mecanism de apărare, jucând și un important rol antifungic.
Produsele atacate au un miros caracteristic care le depreciază calitativ prin această substanță imprimată. Excrementele și exuviile eliminate murdăresc mult produsele alimentare, sunt infestate și cu secreția destul de urât mirositoare. Gustul și mirosul neplăcut al produselor atacate, închid inclusiv culoarea făinii, aceasta fiind, în cele din urmă, nedestinată consumului. Adulții trăiesc pitiți în făină sau orice substrat adecvat, iar durata dezvoltării larvelor este între 22 și 3 luni de zile. Numărul de ouă depuse de o femelă atinge cifra de 350 și un maxim de 1000. Durata ciclului de dezvolare este 2 -3 săptămâni.

Gândacul mauritan – Tenebroides mauritanicus

Embrionul și endospermul boabelor de orz, grâu și porumb (la care nu consumă endospermul) sunt pagubele evidente produse de către larve care se hrănesc cu oleaginoase, boabe de cacao, boabe de cereale sau produse derivate din acestea, cum ar fi făina, pastele alimenteare, tărâțele, etc. Mai puțin prezent în silozuri decât în mori, la grâu se produc pagube mai mari. Acestea nu sunt produse numai de adulți, care sunt strict carnivori și se hrănesc vânând larvele altor insecte dăunătoare sau din aceeași specie. Boabele atacate sunt ținta larvelor. Trebuie de avut foarte mare atenție pentru a nu fi ascunse câteva exemplare care pot exista în magazii, pentru că acestea pot acapara numai în cateva ore produsele depozitate sănătoase.

Gândacul făinii sau moletul – Tenebrio molitor

Hrana adulților și a larvelor este formată din diferite tipuri de făină, boabe de cereale, paste făinoase, pesmeți, pâine, plante medicinale în vrac și alte produse. Daunele produse sunt atât prin consumul direct, cât și prin dejecțiile și exuviile lor, care scad mult valoarea comercială, făina devenind de multe ori nedestinată consumului. Făina conține exuvii, dejecții, cadavre de insecte, devine cenușie și capătă un miros specific în urma atacului.

Cryptolestes ferrugineus

Ascuns sub scoarța copacilor sau în galeriile insectelor care consumă lemnul (xilofage), este un dăunător semnalat în mediul natural, găsit cu ușurință și în cuiburile de viespi. În făina de grâu sau de porumb este întâlnit des. Infestează depozitele de cereale, singur sau cu alte insecte din genul lui (Cryptolestes). Formarea cuiburilor de încingere este determinată de invazii masive. Atacul este prezent la boabele deteriorate și numai în deșeurile create anterior de alte specii de dăunători. Consumă embrionul, rareori mănâncă și endospermul. Adulții și larvele se pot remarca în depozitele unde se găsesc cereale, făină, tărâțe, paste făinoase, etc., este o specie întâlnită frecvent. Poate să provoace daune consumând și alte produse precum fructe uscate, boabe de cacao, cafeaua, etc. Este o specie rezistentă la temperaturi scăzute, putând supravietui în proporție ridicată în depozitele neîncălzite din țara noastră.

Gândacul de Surinam – Oryzaephilus (Silvanus) surinanamensis

Diverse produse alimentare sunt atacate, inclusiv cerealele depozitate, semințe de plante oleaginoase, fructe și legume uscate, paste făinoase, zahăr, plante medicinale, ciocolată, tutun etc., consumând cu ușurință prin pătrundere în ambalajul acestora. Larvele sunt responsabile pentru cele mai numeroase pagube, iar adulții nu produc daune importante, consumând boabe ocazional. În habitatul lor se găsesc și alte larve care produc la fel de multe pagube, precum alte lepidoptere sau coleoptere.

Combaterea dăunătorilor din depozite se face cu produse ce conțin una din substanțele active:

Pirimifos metil 500g/l, omologat pentru combarerea dăunătorilor din depozitele de cereale. Se va aplica în concentratie de 1% (50-100 ml/mp), înainte de depozitarea cerealelor sau în doza de 10 ml/t semințe (diluat în 1 l apa);
Fosfura de aluminiu 560 g/kg, insecticid fumigant destinat combaterii dăunătorilor, inclusiv vertebrate, din semințele depozitate. Produs sub forma de tablete generatoare de gaz prin reactie chimica (GE). Se recomanda 3-5 tablete/t samanta;
25 g/l deltametrin + 225 g/l piperonil butoxid, insecticid piretroid pentru protectia cerealelor si legumelor depozitate, cat și pentru dezinsectia spatiilor de depozitare. Se recomanda în concetratie de 1% (50 ml solutie/100m2).
 
Sursa: sanatateaplantelor.ro