Adulţii au corpul oval, aplatizat, de culori variate, de la galben-brun, brun deschis, brun închis şi uneori chiar negru. Toate speciile amintite au scutelul dezvoltat, fiind de lungimea abdomenului. Deosebirea între ele se face prin forma capului şi marginile laterale ale pronotului. Lungimea corpului este cuprinsă între 9 – 13 mm. Ouăle sunt de culoare verde-albicioasă, iar în timp, odată cu dezvoltarea embrionului, îşi schimbă culoarea în cafenie, chiar cafenie roşcată. Larvele ploşniţelor cerealelor sunt asemănătoare adulţilor.
Atacul se manifestă atât la larvă cât şi la adult prin înţepare şi sugere a părţilor aeriene (frunze, inflorescenţe şi boabe), în urma cărora se produc perturbări metabolice din cauza salivei toxice pe care o emit. Analizând cu atenţie frunza sau paiul atacat de ploşniţe, se pot observa la locul înţepăturii mici excrescenţe (numite şi conuri salivare), iar când atacul se produce în burduf, la baza spicului, acesta nu va mai ieşi afară.
Când atacul este mai tardiv, el părăseşte burduful, aristele sunt ondulate, florile avortează şi spicul se albeşte. Când atacul se manifestă pe boabele tinere, acestea vor rămâne mici şi şiştave. Când atacul se manifestă pe boabele ajunse „în pârgă”, acestea îşi pierd atât greutatea hectolitrică cât şi însuşirile de panificaţie. Se apreciază că daunele produse de ploşniţe pot fi cuprinse între 20 – 40% din totalul numărului de boabe.
Biologia dăunătorului
Trecerea peste iarnă (perpetuarea speciei) se face în stadiul de adult, de obicei în frunzarul pomilor, în lizierele pădurilor din apropierea lanurilor, în perdelele de protecţie, pe sub diferite ierburi uscate, etc. Când nu au în apropiere condiţii de iernare, ploşniţele migrează în zone propice deplasându-se aproximativ de la 12 la 40 km (Aelia) şi până la 20 – 40 km (Eurygaster).În primăvară, pe la sfârşitul lunii aprilie, când temperatura ajunge la 12°C, insectele adulte îşi fac apariţia la început pe diferite graminee spontane, după care migrează pe cele cultivate. Aceste deplasări pot dura între 15 – 30 de zile. De menţionat este faptul că ploşniţele cerealelor sunt insecte „termohigrofile”, ceea ce înseamnă că toate procesele fiziologic-vitale, începând cu migraţia, hrănirea, copularea, ponta, eclozarea şi dezvoltarea larvelor au loc în condiţii optime, mai precis atunci când lunile mai – iunie sunt corespunzătoare din punct de vedere al luminozităţii, căldurii, umidităţii şi lipsei curenţilor de aer puternici.
Ouăle sunt depuse în grupuri de 12 – 14, ordonate pe două rânduri paralele. O femelă poate depune între 100 – 200 de ouă. Larvele vor apărea după o incubaţie de 8 – 10 zile, iar până la dezvoltarea completă năpârlesc de 4 – 5 ori, urmând să dureze între 28 – 36 de zile, la o temperatură de 18 – 22°C.
Ajunse la maturitate, larvele se transformă în adulţi şi continuă să se hrănească pe seama boabelor. În cursul lunilor august şi septembrie, adulţii se retrag spre locurile de iernare. Toate speciile de ploşniţe au o generaţie pe an.
Combatere la îndemâna tuturor
- Respectarea rotaţiei în cadrul asolamentelor: rapiţă, prăşitoare, leguminoase, cereale păioase;
- Distrugerea plantelor care pot deveni adăposturi pentru iernare;
- Efectuarea de lucrări mecanice energice (arături de dezmiriştiri şi arături adânci de toamnă) pentru distrugerea resturilor vegetale;
- Distrugerea gramineelor spontane din locurile învecinate care pot deveni loc de adăpostire pentru iarnă;
- Efectuarea de adăposturi artificiale pe marginile parcelelor din resturi vegetale (paie) pentru atragerea adulţilor hibernanţi şi apoi distrugerea lor.
Combatere chimică
Întrucât pericolul cel mai mare de atac al adulţilor şi larvelor se manifestă în faza de înpăiere, se recomandă stropiri cu insecticide specifice, când numărul insectelor este cuprins între 2 – 4 pe m².Bibliografie: Ghid privind răspândirea, identificarea, modul de atac, biologia și metodele de combatere a dăunătorilor în principalele culturi de câmp